Modele de succes (Pantelimon)

Cu muncă poți să faci de toate

Alexandra Bejinariu, 22 de ani, studentă la Facultatea de Medicină

Nu mi-am dat seama pe ce drum să o iau decât la liceu. Inițial, am ales liceul Economic și am făcut sport de performanță mult timp. Domeniul pe care l-am ales, în cele din urmă a fost medicina. Îmi spuneam des: Wow, dacă aș intra acolo, aș face orice, aș putea face orice! Și m-am ambiționat și pregătit singură, la început, după am zis că vreau să fac și meditații. Și din clasa a X-a am decis serios că vreau să fiu medic. 

Mama îmi spunea acasă de medicină, dar mereu m-a lăsat să fac ceea ce am vrut. Adică din a IX-a era setată să mă duc ori pe matematică, ori pe științe, dar am zis nu, nu, liceul Economic. Și m-a susținut în ceea ce am vrut. Și când m-am răzgândit și am zis că vreau să dau la medicină, în continuare, m-a susținut și mi-a zis că fac ceea ce-mi doresc, ceea ce-mi place. M-a susținut în orice alegere aș fi făcut, iar asta a fost foarte important.

Mă uitam des la seriale medicale, la fel ca toată lumea, cum e Grey’s Anatomy, iar asta m-a atras să văd altfel meseria de medic. Îmi plăcea viața personajelor de acolo și cum era povestită în serial. Pe parcurs mi-am dat seama că era doar un serial, că în realitate nu e chiar așa cum apare la televizor. Dincolo de asta, când eram în liceu a venit o doamnă doctor cu care am făcut și meditații ulterior și ne-a ținut niște ore introductive și m-a atras foarte mult ce ne-a povestit.  

Dacă ar fi să compar viața de liceu cu viața de facultate, îmi place mult mai mult la facultate. La facultate e exact cum mă așteptam. Aici chiar am descoperit niște prieteni adevărați, prieteni cu care am foarte multe lucruri în comun, ne-am găsit în acest domeniu și chiar studiez ceea ce mă pasionează. Și asta e foarte important: să te duci să înveți ceea ce chiar îți place. 

Poate dacă m-aș fi dus la un alt profil, nu aș fi studiat cu atâta plăcere față de cum învăț aici. Când mă pregăteam pentru facultate, mă gândeam că nu e chiar așa cum zic ceilalți. Că mi se spunea că o să fie mult de învățat. Da, e mult, ce-i drept, nu e ușor, dar te obișnuiești. După un an, după o sesiune, două te obișnuiești cu volumul de învățare – reții altfel. E o mare diferență de cum învățam în primul an și cum învăț acum. 

A fost foarte important pentru mine să nu renunț la școală. Nu cred că ai reuși să faci nimic, nu neapărat în medicină, în absolut orice domeniu. E foarte important să te duci să înveți pentru că așa îți pui baza, fundamentul, chit că nu vrei o anumită specializare. Dar trebuie să ai o bază, un fundament de unde să pleci. Deocamdată nu sunt hotărâtă pe ce aș vrea să mă specializez, mă gândesc la cardiologie, însă mai e timp până trebuie să iau o decizie. 

Nici eu nu am știut din prima că vreau să dau la Medicină. Însă, dacă ar fi să dau un sfat celor la început de drum, le-aș spune să nu se dea bătuți și să-și dea seama că niciodată nu e prea târziu să-ți găsești o pasiune și să mergi pe ea. Iar dacă ai cea mai mică încredere că ai vrea, că e ceva ce ți-ar plăcea să faci, ar fi bine să încerce și să-și pună toate șansele acolo. Dacă asta te pasionează, orice e posibil. Nu are legătură ce liceu ai făcut cu ce facultate vrei să faci – îți poți schimba domeniul oricând. 

Ceva făcut pentru mine

Diana Stan, 16 ani, elevă la Liceul teoretic „Decebal”, București

Eram la liceu când s-a făcut un casting pentru un spectacol de teatru și toată lumea m-a îndrumat să încerc. Nu pot să zic că mi-am dorit din prima sau că eram extrem de entuziasmată, dar am zis să merg, totuși. Cu mine, erau peste 40 de persoane pe loc. Am dat castingul în ziua aceea, iar după două zile m-au sunat și m-au anunțat că am fost acceptată. La început, din nou, nu eram foarte încântată, era ceva nou pentru mine, nu știam la ce să mă aștept. Dar am ajuns la teatru, în sala de teatru, și am zis: aici rămân!

Era destul de obositor pentru că am făcut și liceu, și teatru în același timp. Mă învoiam de la liceu să ajung la teatru și invers, cum eu aveam ore de după-amiaza. Însă simt că acolo îmi e locul, acolo mă simt acasă. Pentru mine, teatrul a devenit o relaxare. Ceea ce fac, fac din plăcere. Dincolo de teatru, fac și voluntariat la Foișorul de foc, un loc care este despre a salva viața celorlalți, care se axează pe felul în care oferi primul ajutor.

Orice activitate, orice lucru în plus, ajută. Observ, de când sunt implicată în mai multe activități, că mă dezvolt mult mai frumos, mult mai repede. E diferit când vezi o altă lume. Te vezi pe tine în oglindă și te vezi diferită. Te vezi că poți din ce în ce mai mult. Îmi place să mă implic în activități, așa a fost mereu. Ce m-a mai ajutat a fost că nu am auzit niciodată de la mama: nu te mai duce, nu o să-ți iasă. Contează foarte mult un sprijin de la părinți, o vorbă. Când simți că ești jos și auzi ceva bun de la cineva apropiat, îți dă putere să te ridici. 

În clasa a IX-a voiam să mă duc spre liceul Militar – m-am înscris, am luat probele, însă când am auzit că trebuie să stau plecată patru luni de acasă… M-am gândit la familia mea. Și am decis să îmi trăiesc copilăria, adolescența și să pun puțin visul ăsta pe pauză. 

Simt că am nevoie de o stabilitate, pentru independența mea, pentru a nu sta pe mâna nimănui. Vreau și facultate, vreau să fiu independentă. Nu-mi place să depind de nimeni. Cred că e important să faci ce-ți place, mai ales pentru răbdare, pentru starea ta psihică. Dacă ar fi să nu-mi placă ceva, m-ar toca. Așa când te duci și te interesează și vrei să faci mai mult. Eu îmi doresc să dau la Academia de Poliție, chiar dacă aud destul de des că-mi aleg o meserie pentru băieți. Nu mă afectează lucrul ăsta, pentru că eu știu ce-mi place.

Succesul pentru mine înseamnă să mă simt mândră de mine să spun: am reușit! Asta să o spun cu voce tare, într-o oglindă: am reușit! Dacă ar fi să dau un sfat celor la început de drum, le-aș spune să aibă încredere în ei, în alegerile pe care le fac. Cred că e important să faci ce-ți place, mai ales pentru răbdare, pentru starea ta psihică. 

Facultatea pe primul loc

Ungureanu Andreea, 20 de ani, studentă la Facultatea de Medicină Veterinară

Din clasa a XI-a am ales ce-mi doream să fac. Iubesc de mică animalele. Obișnuiam să merg la fermă, cu părinții, cu bunicii, mai ales la țară, unde eram înconjurată de ele. La liceu, când erau zilele porților deschise, am avut niște întâlniri la facultăți, iar pe noi ne-au trimis la medicină veterinară. Pasiunea mea pentru meseria asta a început atunci.

Părinții mei m-au susținut foarte mult, în special tata, pentru că pe el l-am întrebat prima dată cum i se pare alegerea mea. M-a susținut din prima financiar și emoțional. Și la fel ca el, și mama m-a susținut. Mă face să mă simt fericită că am pe cineva alături. Mi-ar fi fost greu să fiu singură, să nu am pe nimeni, voința era mai scăzută dacă nu aveam pe nimeni.

De când am început cu școala, mi-a plăcut biologia și anatomia și am zis că dacă asta e pasiunea mea, o să merg mai departe cu ea. Ca să-mi fie și pe plac. Dacă fac ceva ce nu-mi place, nu o să o duc până la capăt. 

În prezent sunt angajată la un supermarket, pentru că nu mă descurc cu banii și am zis să lucrez în plus. Și duc în paralel și munca, și școala. La facultate am și laboratoare, și cursuri, în funcție de profesori. Uneori mă înțeleg cu profesorii ca la cursuri să fac de dimineață, iar munca seara. Sau invers. Depinde de programul pe care îl am la facultate, pe ea o pun pe primul loc. Munca poți să o faci oricând altcândva. 
Îmi doresc să termin acești șase ani și ar fi un succes mare pentru mine să absolv și să ajung să profesez. Chiar îmi doresc asta. E greu, dar știu că o să pot. Îmi doresc să fiu un model de succes pentru medicii pe care îi cunosc, vreau să-i fac mândri pe ei. Dar mai ales pe familia mea. Celor care acum își aleg un drum le-aș spune că nu o să fie mereu totul greu. Știu că urmează și examenele de a VIII-a și examenul de Bacalaureat, și e o mare teamă pentru toți. Dar se poate! Ușor, ușor se poate. Meseria o alegi pe parcurs, dacă ai o motivație sau ceva ce-ți place, va fi foarte simplu să-ți alegi după liceul și apoi facultatea.