Raluca Munteanu, absolventă de master a Facultății de Economie din cadrul Academiei de Studii Economice din București
Pot să spun despre mine că sunt o persoană cu diverse pasiuni, care într-un fel se completează frumos. Pe de-o parte îmi place economia, motiv pentru care și lucrez în domeniul bancar, iar pe de altă parte îmi place și lumea culinară. Colac peste pupăză, chiar și IT-ul mă atrage. Toate acestea fac parte din identitatea mea. Vorbind despre acestea, identitatea mea etnică joacă un rol foarte important. A fost un proces mai lung până să ajung la „versiunea” la care sunt acum.
Mi-am recunoscut dintotdeauna, public, etnia, chiar dacă uneori a venit cu unele dezavantaje – spre exemplu, pe când eram în gimnaziu, un coleg de-al meu s-a mirat la final de an, doar pentru că eram etnic rom, că am reușit să am o situație școlară mai bună decât al lui. Acel moment m-a înfuriat. A fost unul dintre acele momente în care am simțit acele prejudecăți care sunt proiectate asupra romilor în mediile academice, și nu numai. De atunci, inclusiv și în anii de liceu, am încercat să le explic celorlalți preconcepțiile, stereotipurile și atitudinea rasistă de care comunitatea romă se lovește în fiecare zi.
Când a fost timpul să-mi aleg facultatea pentru a-mi continua studiile, am optat pentru Academia de Studii Economice pe filiera economică. Mi-am dorit să-mi ating potențialul maxim. Am decis să aplic pentru locurile distincte destinate romilor de care aflasem de la verișoarele mele mai mari. Am făcut asta pentru că mi-am dorit să ofer un exemplu colegilor mei și altor tineri de vârsta mea, dar și pentru a nu-mi ascunde această parte din identitate. Acei ani de studiu au fost frumoși și plini de provocări deoarece am încercat să-mi împart cât mai bine timpul între facultate și locul meu de muncă. În final, chiar simt că toți acei factori m-au ambiționat să mă străduiesc și mai tare.
Decizia de a aplica pentru locurile distincte pentru romi s-a dovedit a avea un impact foarte mare asupra vieții mele. În primul rând a reprezentat șansa de a primi o educație de calitate în domeniul la care am visat și să cunosc oameni care m-au inspirat și de la care am avut multe de învățat. În comunitatea mea, și în rândul prietenilor mei, simt de asemenea că s-a petrecut o schimbare: am reușit să sparg prejudecăți și stereotipuri, cum ar fi cele legate de etnicii romi în mediul școlar și academic, iar la rândul meu, să încurajezi și alți tineri romi să aplice pentru aceste locuri.
Dintre toate aceste schimbări, simt că cea mai semnificativă a fost șansa de a mă cunoaște pe mine cu adevărat, dar și de a putea să îi ajut pe alții să se descopere. Cred că dacă nu aș fi beneficiat de aceste locuri nu aș fi fost omul care sunt acum. Cred cu speranță că viitorul va fi mai incluziv și mai prietenos, iar viitorii mei copii nu vor mai fi nevoiți să se confrunte cu astfel de situații.
În cadrul raportului „Măsuri afirmative pentru romi în universități. Experiențe, schimbări și lecții învățate”, lansat recent de Fundația noastră, au fost culese o serie de 10 povești de tip „Cea mai semnificativă schimbare” (Most Significant Change) ce și-au propus să surprindă schimbările care au apărut în viața respondenților ca urmare a faptului că au beneficiat de măsuri afirmative în timpul studiilor universitare. Cei mai mulți dintre studenții și absolvenții romi povestesc despre cum candidarea la facultate pe un loc pentru romi, iar mai apoi anii de studiu, i-au ajutat în dezvoltarea personală și asumarea etniei lor. Dacă o parte dintre respondenți evitau să își afirme etnia de teama reacțiilor rasiste din jur, cu care unii s-au confruntat deja în liceu, ei ne spun că locurile pentru romi în universități au fost oportunitatea prin care au reușit să se simtă confortabili cu identitatea lor și au devenit un exemplu atât pentru alți tineri romi din comunitate, cât și pentru ceilalți neromi care nu cred că romii ar putea reuși în mediul academic. Alți beneficiari ai măsurii afirmative subliniază că nu ar fi putut absolvi facultatea în lipsa locurilor pentru romi deoarece costurile de școlarizare și traiul într-un oraș nou ar fi fost prea mari pentru ei, iar oportunitățile de angajare și de dezvoltare pe plan personal ar fi fost și ele pierdute odată cu încetarea timpurie a studiilor.
Poveste culeasă de Cătălin Ilieș