Mihai Mitică, absolvent de licență al Facultății de Drept din cadrul Universității din Craiova
Mă numesc Mihai Mitică, sunt un bărbat de etnie romă și lucrez ca polițist în Municipiul Craiova. Povestea mea începe, probabil, ca a oricărui tânăr care încearcă să-și facă un rost în viață. Ca licean m-am înțeles foarte bine cu colegii mei, m-am simțit integrat și apreciat pentru cine sunt eu. Totuși, a fost un eveniment care mi-a lăsat un gust amar. Era vorba de o profesoară care m-a întrebat în timp ce eram la tablă dacă sunt rom, moment în care m-am simțit stânjenit. Când a venit vremea să fiu student, am încercat pentru un an o facultate din București doar că nu mi s-a potrivit și nici posibilitățile mele financiare de la acea vreme nu mi-au permis să continui.
După acel an la București m-am simțit derutat, dar la sfatul bun al unui vecin am aplicat la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Craiova, pe locurile destinate romilor ce s-a dovedit a fi avantajos pentru mine din punct de vedere financiar. La vremea aceea foarte puțini aplicau pentru aceste locuri. Țin minte că eram printre puținii solicitanți ai Partidei Romilor pentru adeverința respectivă. Perioada facultății a coincis și cu implicarea mea civică, simțeam că trebuie să contribui cu ceva comunității rome. Așa că am fost printre membrii fondatori ai unei asociații ai studenților romi din cadrul universității, iar mai apoi, după ceva timp, am lucrat la Agenția Națională a Romilor până să devin polițist. Acel pas pe care l-am făcut, să aplic pentru locurile distincte, a fost foarte important pentru mine. Am mai cunoscut și alți studenți romi în facultate, doar că erau reticenți în a-și recunoaște etnia. Eu, în schimb, am vrut să sparg această paradigmă și să dovedesc că și un rom poate urma o facultate și să se specializeze ca oricare alt om, lucru pentru care am simțit că am fost apreciat de profesorii și colegii mei.
Uitându-mă în retrospectivă asupra acelei perioade simt că multe schimbări au apărut în viața pe parcursul acestor ani, ca urmare a faptului că am beneficiat de un loc distinct în facultate. Una dintre ele fiind posibilitatea de a deveni independent din punct de vedere financiar, în special în primii ani de studenție, dar și de a avea parte de o educație de calitate. Dintre toate acestea, cred că cea mai semnificativă a fost că am devenit persoana care sunt acum. Toate aceste lucruri nu cred că s-ar fi petrecut fără îndrumarea pe care am primit-o din partea vecinului meu în acel moment. A creat un „lanț” prin vorbele bune pe care și eu doresc să îl continui cu viitoarea generație.
***
În cadrul raportului „Măsuri afirmative pentru romi în universități. Experiențe, schimbări și lecții învățate”, lansat recent de Fundația noastră, au fost culese o serie de 10 povești de tip „Cea mai semnificativă schimbare” (Most Significant Change) ce și-au propus să surprindă schimbările care au apărut în viața respondenților ca urmare a faptului că au beneficiat de măsuri afirmative în timpul studiilor universitare. Cei mai mulți dintre studenții și absolvenții romi povestesc despre cum candidarea la facultate pe un loc pentru romi, iar mai apoi anii de studiu, i-au ajutat în dezvoltarea personală și asumarea etniei lor. Dacă o parte dintre respondenți evitau să își afirme etnia de teama reacțiilor rasiste din jur, cu care unii s-au confruntat deja în liceu, ei ne spun că locurile pentru romi în universități au fost oportunitatea prin care au reușit să se simtă confortabili cu identitatea lor și au devenit un exemplu atât pentru alți tineri romi din comunitate, cât și pentru ceilalți neromi care nu cred că romii ar putea reuși în mediul academic. Alți beneficiari ai măsurii afirmative subliniază că nu ar fi putut absolvi facultatea în lipsa locurilor pentru romi deoarece costurile de școlarizare și traiul într-un oraș nou ar fi fost prea mari pentru ei, iar oportunitățile de angajare și de dezvoltare pe plan personal ar fi fost și ele pierdute odată cu încetarea timpurie a studiilor.
Poveste culeasă de Cătălin Ilieș