Mihaela Nan, absolventă de master a Facultății de Economie din cadrul Academiei de Studii Economice București
Mă numesc Mihaela Nan, sunt absolventă a Academiei de Studii Economice și lucrez în industria bancară, un mediu în care îmi place tare mult. Nu mi-a fost niciodată rușine de etnia mea. Îmi amintesc că în generală am avut un colectiv foarte înțelegător, lucru care m-a ajutat să îmi asum mai mult identitatea mea și să mi-o exprim public. Când a venit timpul facultății m-am decis din prima să dau la Academia de Studii Economice pe un profil economic, chiar dacă terminasem filologie în liceu. Am aplicat pentru locurile distincte destinate romilor. Aflasem de ele de la o cunoștință și m-am decis destul de repede să aplic, poate și din dorința de a face un „statement”. Știam foarte bine că există mulți alți tineri cărora le este frică să își recunoască etnia, de aceea am vrut să arăt că „Uite, și un tânăr de etnie romă poate face o facultate!”.
Facultatea chiar a fost o perioadă foarte frumoasă și formativă, m-am lovit probabil, ca fiecare student la început de drum, de unele dificultăți și provocări ale unui nou oraș, dar mi-am și făcut foarte mulți prieteni. Uitându-mă în urmă asupra acelor ani, multe schimbări au avut loc prin prisma faptului că am beneficiat de un loc distinct, pe lângă faptul că am fost scutită de plata taxei de școlarizare, mereu fiind la „buget”, am avut și diferite burse de studiu, care au fost un adevărat suport din punct de vedere financiar. Aveam să mă dezvolt foarte mult din punct de vedere personal. Una dintre valorile pe care le-am interiorizat în acei ani a fost cea a mândriei: mândrie față de etnia mea, de a nu-mi nega niciodată identitatea. Încerc mereu să răspândesc această valoare și în rândul apropiaților mei și comunității din care fac parte.
Una dintre schimbările pe care încă le resimt în urma acestei oportunități s-au petrecut la nivel personal, cât și profesional prin modul în care văd lucrurile, complet diferit în comparație cu câțiva ani în urmă. Sunt ferm convinsă că toate s-au întâmplat în viața mea cu un anumit motiv, de ceea mi-am numit astfel povestea.
***
În cadrul raportului „Măsuri afirmative pentru romi în universități. Experiențe, schimbări și lecții învățate”, lansat recent de Fundația noastră, au fost culese o serie de 10 povești de tip „Cea mai semnificativă schimbare” (Most Significant Change) ce și-au propus să surprindă schimbările care au apărut în viața respondenților ca urmare a faptului că au beneficiat de măsuri afirmative în timpul studiilor universitare. Cei mai mulți dintre studenții și absolvenții romi povestesc despre cum candidarea la facultate pe un loc pentru romi, iar mai apoi anii de studiu, i-au ajutat în dezvoltarea personală și asumarea etniei lor. Dacă o parte dintre respondenți evitau să își afirme etnia de teama reacțiilor rasiste din jur, cu care unii s-au confruntat deja în liceu, ei ne spun că locurile pentru romi în universități au fost oportunitatea prin care au reușit să se simtă confortabili cu identitatea lor și au devenit un exemplu atât pentru alți tineri romi din comunitate, cât și pentru ceilalți neromi care nu cred că romii ar putea reuși în mediul academic. Alți beneficiari ai măsurii afirmative subliniază că nu ar fi putut absolvi facultatea în lipsa locurilor pentru romi deoarece costurile de școlarizare și traiul într-un oraș nou ar fi fost prea mari pentru ei, iar oportunitățile de angajare și de dezvoltare pe plan personal ar fi fost și ele pierdute odată cu încetarea timpurie a studiilor.
Poveste culeasă de Cătălin Ilieș