Silvia Coman, absolventă de licență a Facultății de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București
„Numele meu este Silvia Coman, am 24 de ani și sunt o femeie romă. Lucrez ca asistent social în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială din Brăila, la un adăpost de noapte, iar în prezent îmi urmez visul de a face parte din sistemul medical, urmând o școală postliceală de asistenți medicali. Până să devin adult, mi-am ținut etnia într-un loc „neutru”, tocmai pentru a evita momentele neplăcute pe care alți romi le întâmpinau. Știam în sufletul meu că sunt ambițioasă, muncitoare și nu voiam ca aceste lucruri să nu îmi fie recunoscute.
La liceu am beneficiat de locurile distincte pentru romi. Colegii mei știau că cineva din clasă beneficia de ele, dar nu au știut niciodată că eram eu. Acești ani de liceu au fost lipsiți de situații neplăcute, tocmai de asta nu mă simțeam confortabilă să recunosc, public, etnia mea.
Când am terminat liceul am fost foarte indecisă în legătură cu facultatea pe care să o urmez. Inițial, voiam să mă axez pe filiera administrativă, dar în urma unor discuții cu mai multe persoane de la Agenția Națională a Romilor, de unde mi-am luat și recomandarea pentru a aplica ulterior pentru locurile distincte acordate romilor, am decis să aplic la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București, specializarea Asistență Socială. Mereu m-am considerat o persoană empatică și cu dorința de a-i ajuta pe ceilalți, așa că mi-au plăcut mult materiile pe care le-am studiat în facultate. Cred că au fost cei mai frumoși ani! Decizia de a aplica pentru locurile distincte pentru romi, mi-a asigurat mai apoi un loc la buget și diferite burse care m-au ajutat financiar să-mi urmez studiile. Decizia mea m-a ajutat să nu-mi mai fie frică să-mi asum identitatea etnică și să trec peste preconcepțiile celorlalți.
Consider că cea mai semnificativă schimbare a fost marcată de momentul în care nu mi-a mai fost frică să-mi recunosc public etnia mea. Frica poate schimba omul, de aceea încerc să-mi urmez visurile și dorințele, chiar și în acest punct în care îmi schimb cariera.”
În cadrul raportului „Măsuri afirmative pentru romi în universități. Experiențe, schimbări și lecții învățate”, lansat recent de Fundația noastră, au fost culese o serie de 10 povești de tip „Cea mai semnificativă schimbare” (Most Significant Change) ce și-au propus să surprindă schimbările care au apărut în viața respondenților ca urmare a faptului că au beneficiat de măsuri afirmative în timpul studiilor universitare. Cei mai mulți dintre studenții și absolvenții romi povestesc despre cum candidarea la facultate pe un loc pentru romi, iar mai apoi anii de studiu, i-au ajutat în dezvoltarea personală și asumarea etniei lor. Dacă o parte dintre respondenți evitau să își afirme etnia de teama reacțiilor rasiste din jur, cu care unii s-au confruntat deja în liceu, ei ne spun că locurile pentru romi în universități au fost oportunitatea prin care au reușit să se simtă confortabili cu identitatea lor și au devenit un exemplu atât pentru alți tineri romi din comunitate, cât și pentru ceilalți neromi care nu cred că romii ar putea reuși în mediul academic. Alți beneficiari ai măsurii afirmative subliniază că nu ar fi putut absolvi facultatea în lipsa locurilor pentru romi deoarece costurile de școlarizare și traiul într-un oraș nou ar fi fost prea mari pentru ei, iar oportunitățile de angajare și de dezvoltare pe plan personal ar fi fost și ele pierdute odată cu încetarea timpurie a studiilor.
Poveste culeasă de Cătălin Ilieș