Alexandru Stan, student al Facultății de Drept și al Facultății de Afaceri din cadrul Universității din București
Cred că mereu am fost pasionat de voluntariat, am început de la o vârstă fragedă ca mulți copii de vârsta mea, în Cercetașii României. Acum sunt student la Facultatea de Drept iar în același timp urmez și cursurile Facultății de Afaceri, specializându-mă în Marketing, în cadrul Universității din București. În momentul de față fac parte din echipa de conducere a Uniunii Studeților din România și militez în diferite structuri pentru drepturile, nevoile și incluziunea romilor. Până să ajung în acest punct, totuși am trecut prin niște momente mai neplăcute de unde am prins dorința de schimbare ce a venit în căutarea propriei identități.
Liceul nu a fost cea mai ușoară etapă pentru mine, m-am confruntat cu stereotipuri, prejudecăți și chiar jigniri doar pentru că eram de etnie romă, motiv pentru care a durat să-mi asum în mod public etnia. În a doua jumătate a liceului am început să îmi redescopăr propria persoană, valorile mele dar și noi interese, moment în care am început să fiu pasionat și de magie, lucru ce a devenit un adevărat hobby pentru mine. În același timp am început să citesc din ce în ce mai mult despre probleme de care se lovea comunitatea romă, precum rasismul și indiferența care, din nefericire, încă sunt prezente în societatea noastră. După ce mi-am recunoscut în mod public etnia în rândul colegilor și profesorilor mei am început să militez în spațiul online despre diferitele probleme sau incidente în care erau implicați membri ai comunității rome. Îmi primeam și încă îmi primesc foarte mult „hate”, dar prefer să o iau constructiv și să înțeleg de fapt de unde vine această problemă. După, la Facultatea de Drept, am început în mișcarea de reprezentare a studenților dar și mi-am continuat eforturilor mele în spațiul public pe teme ce sunt pentru și despre comunitatea romă. Un pas mare pentru mine totuși, a reprezentat Facultatea de Afaceri, acolo am aplicat pentru un loc destinat romilor. Am vrut să sparg stereotipuri, am vrut să dovedesc că performanța academică nu are nicidecum legătură cu etnia sau de orice alt loc distinct. A fost ca un „statement” care m-a ajutat să deschid masa discuțiilor la nivel academic spre problematica rasismului și discriminării tinerilor romi și nu numai.
Eu mi-am denumit povestea „Mitul lui Sisif” pentru că asemenea legendei grecești simt că împing acest bolovan sus pe deal, fac ce fac iar mai apoi tot cade dar trebuie să continui. Cea mai mare schimbare pe care simt că am făcut-o a fost la nivelul colectivului și mediului academic. Am un frate mai mic căruia doresc să îi insuflu din curaj și perseverență, în special dacă se va confrunta și el la rândul lui, din nefericire, cu prejudiciile și stigma asociată etniei rome. Pe viitor aș vrea să continui în această sferă de reprezentare a tinerilor și studenților iar mai departe în mediul politic, pentru a face parte din schimbare.
În cadrul raportului „Măsuri afirmative pentru romi în universități. Experiențe, schimbări și lecții învățate”, lansat recent de Fundația noastră, au fost culese o serie de 10 povești de tip „Cea mai semnificativă schimbare” (Most Significant Change) ce și-au propus să surprindă schimbările care au apărut în viața respondenților ca urmare a faptului că au beneficiat de măsuri afirmative în timpul studiilor universitare. Cei mai mulți dintre studenții și absolvenții romi povestesc despre cum candidarea la facultate pe un loc pentru romi, iar mai apoi anii de studiu, i-au ajutat în dezvoltarea personală și asumarea etniei lor. Dacă o parte dintre respondenți evitau să își afirme etnia de teama reacțiilor rasiste din jur, cu care unii s-au confruntat deja în liceu, ei ne spun că locurile pentru romi în universități au fost oportunitatea prin care au reușit să se simtă confortabili cu identitatea lor și au devenit un exemplu atât pentru alți tineri romi din comunitate, cât și pentru ceilalți neromi care nu cred că romii ar putea reuși în mediul academic. Alți beneficiari ai măsurii afirmative subliniază că nu ar fi putut absolvi facultatea în lipsa locurilor pentru romi deoarece costurile de școlarizare și traiul într-un oraș nou ar fi fost prea mari pentru ei, iar oportunitățile de angajare și de dezvoltare pe plan personal ar fi fost și ele pierdute odată cu încetarea timpurie a studiilor.
Poveste culeasă de Cătălin Ilieș