Studiul „Decalaje etnice în România” își propune să realizeze o radiografie a aspectelor ce caracterizează decalajul etnic în societatea românească, cu scopul de a pune în evidență particularitățile integrării romilor în contextul unor transformări structurale generate de situația pandemică. Această analiză este fundamentată pe date din studiile Barometrul valorilor sociale europene, Percepția asupra romilor în timpul pandemiei de Covid-19, și Studiu comparativ al nevoilor comunităților de romi în contextul stabilirii priorităților strategice de intervenție pentru incluziunea socială a acestora, datele studiilor fiind culese prin anchetă sociologică bazată pe aplicarea chestionarelor în perioada februarie 2018 – iunie 2020. Analizând rezultatele studiilor, cercetarea de față are ca obiective identificarea gradului de toleranță față de romi la nivelul societății românești, a efectelor programelor sociale destinate integrării romilor, riscurile de excluziune socială în funcție de construcția identitară a etniei și propune construirea unui cadru multidimensional pentru abordarea structurală a decalajului etnic, la nivel local și regional.
Decalajul etnic, înțeles ca diferențe semnificative în statutul unui grup etnic minoritar în raport cu un grup etnic majoritar, reprezintă o temă foarte importantă în elaborarea politicilor publice și în conceperea programelor de dezvoltare socială. Raportul de față își propune să dezvolte o abordare multivalentă a decalajului etnic, aptă de a pune în evidență aspecte mai subtile și nuanțate ce caracterizează poziția grupurilor minoritare în societate, cum ar fi aspecte de ordin cultural, civic sau social ce constituie, la rândul lor, părți integrante ale decalajului etnic și nu simpli factori explicativi ai acestuia.
Potrivit rezultatelor Barometrului valorilor sociale europene (2018), aproximativ jumătate dintre români menționează că nu și-ar dori ca printre vecinii lor să se numere persoane rome. Această atitudine de intoleranță caracterizează persoane cu orientări din întreg spectrul politic. Vârsta și nivelul de educație nu influențează semnificativ atitudinea față de romi, astfel că tinerii (18-39 ani) sunt la fel de intoleranți ca vârstnicii (60+ ani), iar absolvenții de studii superioare au aceeași atitudine intolerantă față de romi ca persoanele care au absolvit cel mult liceul.
Mai mult, nivelul de intoleranță este similar în mediul urban și mediul rural, în sectorul public și sectorul privat, cât și pentru persoanele ce ocupă un post de conducere și un post de execuție. Aceste rezultate ne arată că formarea atitudinilor reprezintă un fenomen complex ce ține cont de sistemul valoric general existent la nivelul unei societăți, mai mult decât de condiții socio-culturale locale.
Prin analiza secundară a datelor, am observat că impactul programelor sociale în reducerea decalajului etnic este, în general, unul moderat. Romii care au fost beneficiarii unor astfel de programe, comparativ cu romii care nu au făcut parte din grupul țintă, au participat în mai mare măsură la cursuri de formare profesională, au o pondere mai mare a copiilor înscriși la creșă sau grădiniță, au efectuat controlul medical anual și au o vârstă mai mare la nașterea primului copil, cât și un nivel mai crescut de conștientizare a discriminării etnice.
Cu toate acestea, decalajul între romi și populația generală continuă să fie unul semnificativ: înscrierea în învățământul formal și abandonul școlar rămân probleme întâlnite la nivelul comunităților rome, părinții romi declară într-un procent mult mai mic decât populația ne-romă că proprii lor copii știu să scrie, să citească sau să utilizeze calculatorul foarte bine, femeile rome accesează serviciile de sănătate în timpul sarcinii mai rar decât cele ne-rome, iar nivelul de participare a romilor la procesul electoral este cu aproximativ 20% mai mic decât în rândul populației generale. Adăugând acestui fapt și conștientizarea mai redusă a discriminării în rândul ne-romilor decât în rândul populației de etnie romă, se creează astfel premisele unei absențe a problemelor și intereselor rome de pe agenda guvernamentală sau din discursul public, amplificând riscurile de excluziune socială.
Mai mult, este de așteptat ca impactul pozitiv, oricum moderat, pe plan economic al programelor de incluziune socială a romilor să fi fost diminuat de situația pandemică, dat fiind faptul că romii ocupă mai degrabă locuri de muncă precare, sezoniere, fără contract de muncă, și în sectoare afectate semnificativ de implementarea unor restricții privind sănătatea publică. De asemenea, este de așteptat ca impactul pozitiv al programelor educaționale destinate copiilor romi să fi fost, la rândul lui, anulat de mutarea învățământului în mediul online, din cauză că elevii romi au acces redus la calculatoare, dispozitive electronice sau alte materiale digitale.
Având în vedere că jumătate dintre români nu și-ar dori printre vecini persoane rome, iar că 1 din 5 români adoptă atitudini deschis rasiste și extremiste față de romi, devine necesară derularea unor programe naționale de creștere a conștientizării situației dezavantajate a persoanelor de etnie romă și de atragere a atenției publice asupra formelor directe sau indirecte de discriminare pe care membrii acestei categorii etnice le experimentează. De asemenea, romii populează lumi sociale și economice neomogene, existând o mare diversitate în interiorul aceluiași grup etnic. Acest lucru înseamnă că riscurile sociale nu sunt distribuite uniform la nivelul întregii populații de romi, fiind determinate și de formele de construcție și asumare identitară. Rezultatul acesta ne spune că programele sociale ce au ca beneficiari persoane de etnie romă trebuie să se adreseze romilor în toată varietatea lor și să evite
încadrarea romilor într-un tipar unic.
Română 
English