Despre posibila politica de migratie (3)

Axa emigrare. Obiectivul major al politicii româneşti de migraţie externă este optimizarea circulaţiei pentru muncă în străinătate cu favorizarea proceselor de revenire în ţară a imigranţilor români.
1.1. Înţelegem prin optimizare , în acest context, asigurarea unor condiţii instituţionale care să maximizeze beneficiile şi să reducă pe cât posibil costurile pentru toţi actorii implicaţi în proces, în principal pentru migranţi şi familiile lor , pentru societăţile de gazdă sau de imigrare şi pentru societăţile şi comunităţile de origine.
1.2. A optimiza migraţia circulatorie pentru muncă în străinătate este , în bună măsură, şi un factor de reducere a emigrării definitive din ţară. Implicit, în acest fel, pot fi reduse şi consecinţele demografice negative ale fenomenului, în special reducerea populaţiei ţării. Idee este simplă: aşa cum un sat, prin navetism rural-urban, câştigă dezvoltare fără a pierde populaţie , tot aşa, o ţară prin optimizarea circulaţiei pentru muncă în străinătate poate obţine efecte de dezvoltare fără a potenţa consecinţe demografice negative ale fenomenului.
1.3. O astfel de optimizare poate fi atinsă, dificil , desigur, dar posibil, şi prin:
1.3.1. Îmbunătăţirea comunicării pe toate căile – politice, economice, sociale şi culturale – şi la toate nivelurile – societal, regional , comunitar şi instituţional – între societăţile de plecare şi cele de destinaţie pentru a menţine legături puternice cu comunitatea de origine.
1.3.2. Optimizarea fluxurilor de informaţie referitoare la pieţele de muncă din economiile corelate ale ţărilor care implică fluxuri de migraţie din România şi, în viitor, spre România astfel încât migranţii şi potenţialii migranţi să cunoască cu costuri minime şi pe surse credibile oferte şi condiţii de ocupare.
1.3.3. Euro-navetismul ca migraţia circulatorie şi instituţionalizată între ţări din spaţiul european trebuie favorizat prin aranjamente instituţionale multiple care implică sectorul de stat şi cel privat din societăţile legate prin fluxuri de migraţie. Cu cât acest gen de circulaţie migratorie se va institui mai solid , cu atât propensiunea spre emigrare permanentă se va reduce în mai mare măsură. Obiectivele demografice ale României pot fi atinse mai uşor prin măsuri de acest gen decât prin formule cu accent pe „aducere acasă” dar fără măsuri care să le facă eficiente.
1.3.4. Promovarea mecanismelor de cooperare internaţională şi de reglementare juridică la nivelul UE şi al ţărilor de destinaţie a migranţilor astfel încât migraţia nereglementată şi ocuparea informală a migranţilor să fie diminuate cât mai mult.
1.4. Favorizarea migraţiei de revenire în ţară a persoanelor plecate la lucru în străinătate.„Re-aducerea” acasă nu este nici posibilă şi pe anumite aspecte nici dezirabilă, la modul necondiţionat.
1.4.1. Factorul fundamental în readucerea românilor acasă este nu asigurarea unor locuri de muncă ci asigurarea unor locuri de muncă bine plătite, la un nivel inferior dar apropiat de cel din ţările gazdă. În plus este necesar ca problema locurilor de muncă să fie gândită nu numai cu referire la băraţi sau „bărbaţi în construcţii” ci şi la femei şi la familii de migranţi.
1.4.2. Salariul este o sursă principală de venit dar nu este singura. Trebuie analizate veniturile generale ale familiei oferite în ţară comparativ cu cele din străinătate (care se referă şi la diverse transferuri sociale precum alocaţiile pentru copii, concediul de creştere a copilului, ajutorul de şomaj etc.)


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*