Despre posibila politica de migratie (2)

Axa imigrare. Imigrarea a pentru muncă şi a persoanelor care îi însoţesc pe cei care vin să lucreze din afara ţării este un fenomen specific economiei de piaţă, cu posibil rol reglator. Ca şi în cazul emigrării, problema care se pune este una de optimizare. Intrările de forţă de muncă din exterior ar trebui făcute, pe cât posibil:
1.1. Selectiv, pentru a asigura nu numai eficienţă economică ci şi un potenţial sporit de integrare a imigranţilor în societatea românească. Imigranţii din Republica Moldova sau din alte spaţii cu populaţie românească au din start rezolvate problemele de limbă cu toate avantajele care decurg de aici pentru o integrare rapida. Costurile relativ reduse ale forţei de muncă aduse din spaţii culturale foarte diferite (China, spre exemplu) pot fi , în timp, serios sporite la capitolul dificultăţi şi costuri de integrare .
1.2. Pe baza evaluării anuale a cererii de forţă de muncă luând în considerare deficitele indicate de statisticile oficiale dar şi recomandările rezultate în urma unor consultări cu reprezentanţii sindicatelor şi cei a patronatelor.
1.3. Prin evitarea consecinţelor de formare a unor aglomerări umane cu condiţii proaste de locuire, sursă de infracţionalitate sporită si a încadrărilor informale în activităţile economice.
1.4. Dând prioritate angajărilor cetăţenilor români din ţară sau aflaţi temporar la lucru în străinătate
1.5. Dezvoltarea activităţii de identificare a cazurilor de imigranţi fără forme legale prin întărirea capacităţii Inspecţiei Muncii. Ţinând cont de implicarea sindicatelor în sprijinirea unor grupuri de imigranţi exploataţi, colaborarea cu partenerii sociali ar putea contribui la monitorizarea sectorului informal. Îmbunătăţirea sistemului de înregistrare a datelor privind angajarea străinilor fără forme legale ar fi utilă în identificarea evoluţiei cererii şi anticiparea tendinţelor viitoare.
1.6. Ponderând importanţa obiectivului de control al imigraţiei prin sporirea iniţiativelor de asistenţă umanitară. Deşi puţine, exista deja cazuri de imigranţi aflaţi într-o situaţie de vulnerabilitate. În România, în afara unor centre de tranzit închise destinate cetăţenilor care vor fi returnaţi forţat, nu există servicii de asistenţă pentru imigranţii cu o situaţie nereglementată. Sprijinirea unor organizaţii neguvernamentale pentru asigurarea unor astfel de servicii ar putea fi o soluţie.
1.7. Prin elaborarea şi implementarea legislaţiei care să facă posibile obiectivele anterior menţionate.
1.8. Refugiaţi: categoria refugiaţilor este în mod evident diferită de imigrarea din raţiuni economice, implicând o abordare instituţională specifică. Deşi la nivel legislativ, România a integrat prevederile europene, există încă deficite in ceea ce priveşte implementarea programelor de integrare. Aceste deficite ar putea fi diminuate prin:
1.8.1. programe de cooperare între actorii instituţionali, organizaţiile neguvernamentale şi actorii economici în scopul îmbunătăţirii accesului refugiaţilor la piaţa forţei de muncă;
1.8.2. identificarea unor soluţii pentru eficientizarea procesului de echivalare a studiilor şi a competenţelor profesionale dobândite în ţara de origine;
1.8.3. întărirea capacităţii funcţionarilor în ceea ce priveşte asistenţa şi comunicarea în funcţie de specificul cultural şi lingvistic al solicitanţilor de azil;


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*