Despre posibila politica de migratie

Urmând abordarea critic-contructivă pe care Fundaţia noastră o pune in practică incă de la infiinţare, precum şi nevoie de solutii coerente, in următoarele 3 zile Fundaţia noastra va trece in a (re)face public măsurile care trebuie puse in aplicare in ceea ce priveste migraţia, in general, şi migraţia Romilor in special.
Este necesară o politică de migraţie care să aibă ca obiectiv major nu reducerea plecărilor ci optimizare circulaţiei migratorii astfel încât costurile şi benficiile lucrului în străinătate să fie repartizate echilibrat, la origine şi la destinaţie, la nivel personal-familial, comunitar şi naţional. O astfel de politică de migraţie trebuie structurată pe trei axe referitoare la emigrare, imigrare şi migraţie şi dezvoltare
Axa migraţie şi dezvoltare. La nivelul acestei axe vor fi urmărite relaţiile dintre migraţia în diferitele ei forme (externă-internă, temporară-definitivă etc.) şi dezvoltare precum şi intercondiţionările dintre diferitele fluxuri sau tipuri de migraţie. Politicile vizând emigrarea şi imigrarea nu pot fi viabile decât dacă sunt gândite în dublă relaţie, cu migraţia internă şi cu procesele de dezvoltare din România.
1.1. Încurajarea proiectelor de dezvoltare locală (prin Grupuri de Acţiune Locală sau prin orice altă structură instituţională) care să ducă la crearea de locuri de muncă în rural, la încurajarea navetismului rural-urban, reducerea migraţiei şi la reducerea propensiunii de emigrare temporară sau definitivă pentru muncă în străinătate eventual prin conversia ei în migraţie internă, de orice tip.
1.2. Favorizarea dezvoltării local-regionale în România prin folosirea mecanismelor de tip transnaţional , a acţiunilor care se desfăşoară şi aici, în ţara de origine , şi acolo, în ţara de destinaţie, asociate cu migraţie între ţările respective .
1.2.1. Sunt deja migranţi sau foşti migranţi care fac afaceri şi aici şi acolo (antreprenoriat transnaţional) sau localităţi înfrăţite care leagă satul sau regiunea de emigrare din Moldova, să spunem, cu un anume corespondent din Italia.
1.2.2. Astfel de înfrăţiri au efecte vizibil pozitive. Este util să fie încurajate instituţii şi cercetări româneşti care să identifice condiţiile de promovare a unor astfel de acţiuni.
1.2.3. În prezent remitenţele, banii din migraţie, sunt folosiţi numai de familiile migranţilor şi ca intrare , de aproximativ 5%, în bugetul naţional.
1.2.4. Propunem elaborarea unor scheme de finanţare local-regională care să ia in seamă sărăcia comunitară asociată cu emigrarea excesivă în anumite zone sau pur şi simplu, zonele cu mare concentrare de intrări prin transferuri băneşti din străinătate. În prezent nici o instituţie centrală nu dispune de date credibile asupra microregiunilor din ţară spre care se îndreaptă principalele fluxuri de remitenţe. Şi astfel de date sunt necesare pentru politicile regionale şi pot fi produse.
1.2.5. Implicarea turismului romanesc în folosirea locuinţelor noi, confortabile dar „goale” ale emigranţilor si in comunicarea cu regiunile din străinătate in care locuiesc mulţi romani.
1.2.6. Dezvoltarea cooperării dintre instituţiile româneşti responsabile de gestionarea migraţiei şi cele relevante din ţările de destinaţie cu scopul realizării unei diagnoze privind evoluţia ponderii migranţilor români în sectorul informal şi cu locuire insalubră şi implementarea unor măsuri în funcţie de rezultatele acestei diagnoze.
1.2.7. Întărirea capacităţii serviciilor locale de asistenţă socială pentru identificarea cazurilor de minori cu părinţi în străinătate, aflaţi într-o situaţie vulnerabilă şi protejarea lor prin măsuri care să respecte interesele copiilor dar să menţină legăturile cu părinţii.
1.2.8. Compatibilizarea instituţiilor romaneşti cu cele performante din tarile de care găzduiesc migranţi români pentru rezolvarea la fel de simpla aici a unor cerinţe specifice de sănătate, educaţie, înfiinţare de firme etc. ca şi acolo. Revenirea în ţară este proiectată nu numai funcţie de bani ci şi de mersul instituţiilor româneşti comparativ cu cele din ţările de imigrare.
1.3. Politica de migraţie trebuie corelată cu politicile de dezvoltare regională şi comunitară
1.3.1. În politici de dezvoltare regională trebuie inclus nu numai ceea ce fac Agenţiile de Dezvoltare Regională ci şi cea ce fac sau pot face judeţele (care sunt tot regiuni , numai că au şi statut administrativ), Grupurile pentru Acţiune Locală (GAL) din cadrul programului LEADER în curs de demarare şi în România, asocierile de comune etc.
1.3.2. Emigrarea persoanelor slab pregătite pentru imigrare, din regiunile foarte sărace ale ţării, din zonele rurale apropiate de oraşele mici, nu poate fi diminuată decât prin acţiuni care se adreseaza microregiunii structurate în jurul unor astfel de oraşe (cazul zonei Tandarei din Ialomita, spre exemplu). În prezent, dezbaterea publică nu leagă migraţia de dezvoltarea regională şi reduce tema dezvoltării regionale la critica, fără evaluare ştiinţific documentată, a modului în care funcţionează sau nu funcţionează instituţiile din domeniu.
1.3.3. Satele sărace cu rate reduse ale emigrării temporare în străinătate trebuie să constituie ţintă pentru proiectele de dezvoltare locală din surse extralocale, dat fiind faptul că la nivelul lor se înregistrează nu numai stare de sărăcie ci şi un volum redus al intrărilor de bani din remitenţe, din partea celor care lucrează în străinătate. Identificarea lor este posibilă. “


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*