De ce este nevoie, dacă este nevoie, de o strategie de îmbunătăţire a situaţiei romilor?

În contextul noilor schimbări guvernamentale, în ultima perioadă ne macină o întrebare: de ce e nevoie de o strategie pentru romi? “Ne-a cerut-o Europa”, “problema romilor este o problemă naţională”, “romii au fost robi timp de sute de ani şi efectele acestui fapt sunt vizibile şi în acest moment” sunt răspunsuri pe care atât Guvernul le-a oferit în Preambul cât şi liderii romilor din România le exprimau. Chiar şi aşa, sunt TOŢI romii din România o “problemă”? Au TOŢI romii din România nevoie de intervenţie şi suport specific în a accesa mult mai bine decât o fac acum serviciile sociale oferite de către stat? Sunt TOŢI romii tributarii efectelor pe care sutele de ani de robie îi aduc cu sine sau unii, mulţi poate, au reuşit deja să iasă din cercul vicios al sărăciei prin eforturile proprii? Şi, nu în cele din urmă, care sunt nevoile specifice întregii minorităţi (sau a unei mari părţi a acesteia) astfel încât să se justifice nevoia unui cadru strategic naţional?
Nu credem că cineva poate contesta faptul că minoritatea romă este suprareprezentată în păturile cele mai sărace ale populaţiei României sau că este unul dintre principalele grupuri care sunt victime ale discriminării şi marginalizării. Totuşi, aşa cum vom arăta pe parcursul acestei lucrări, România are o serie de alte Strategii guvernamentale prin care îşi propune lupta cu sărăcia şi excluziunea socială (de exemplu: Planul Naţional Antisărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale, aprobat tot în 2001), iar în acestea situaţia specială a minorităţii rome este tratată într-un capitol special. Mai mult chiar, în anul 2007 (la un an după ajustarea HG 430/2001 prin HG 522/2006), România aprobă Memorandumul de Incluziune Socială în care îşi propune un număr de obiective majore de intervenţie care vizează în mod explicit anumite situaţii specifice pentru minoritatea romă.
Ca şi exerciţiu logic, trebuie să ne închipuim următorul enunţ:
Pardalian, etnic rom, pleacă din staţia A către staţia B în anul 2001. El trebuie să ajungă în staţia B în anul 2010 şi atunci când va ajunge la destinaţie din “exclus social” trebuie să devină “agent de dezvoltare socială”. La câteva luni mai târziu, însă în acelaşi an, Ion – nerom, însă la fel de sărac ca şi Pardalian – pleacă şi el, cu o altă garnitură de tren, din aceeaşi staţie A către aceeaşi staţie B, având acelaşi scop. La garnitura de tren pe care o foloseşte Ion se pune un vagon special pentru Pardalian. Costurile de funcţionare pentru ambele “trenuri” au fost plătite de către şeful Cailor Ferecaţi Româneşti (CFR), A.N. Vă rugăm să explicaţi:
– În condiţiile în care atât Pardalian cât şi Ion au aceeaşi destinaţie şi călătoresc cu aceeaşi clasă de confort vă rugăm să explicaţi de ce a fost nevoie ca CFR să aloce 2 trenuri speciale ?
– În condiţiile în care Pardalian plecase de câteva luni, de ce la garnitura de tren care îl transportă pe Ion s-a pus un vagon în plus?
– Cât de bine manageriată este societatea Cailor Ferecaţi Româneşti şi care ar trebui să fie „corecţia” pe care şeful acesteia A.N ar trebui să o primească?

Cârcotaşilor care vor răspunde că dl A.N şi-a primit sancţiunea, le vom reaminti că personajele de mai sus sunt doar imaginare şi nu au nici o legătură cu realitatea. Rolul enunţului de mai sus este acela de a zugrăvi absurdul modului în care politicile din România sunt creionate şi promovate.
Lupta împotriva sărăciei şi promovarea incluziunii sociale se face cu aceleaşi instrumente indiferent de grupul vulnerabil căruia îi este adresat: dezvoltarea resursei umane din administraţia publică, centrală şi locală, astfel încât aceasta să fie înalt specializată şi dedicată muncii pe care o depune, colaborarea între instituţii pe orizontală şi pe verticală, finanţarea corectă a sistemelor de intervenţie, dezvoltarea mediului de afaceri, mediu care crează locuri de muncă şi a celui educaţional, care pregăteşte “muncitorii de mâine”, toleranţă zero faţă de orice formă de discriminare etc. sunt elemente pe care statul trebuie să le pună în practică pentru a promova dezvoltarea care vizează orice grup vulnerabil, fie că acesta este unul eminamente social sau / şi etnic. O strategie de incluziune socială dedicată unei minorităţi naţionale trebuie să conţină elemente specifice acelei minorităţi. Ei bine, are strategia pentru romi elemente specifice romilor? Afectează excluziunea şi sărăcia într-un mod diferit romii faţă de cei care sunt în aceeaşi situaţie dar sunt neromi? Da, romii sunt afectaţi în mai mare măsură de sărăcie, însă lupta cu această realitate se poate face cu instrumente specifice minorităţii rome sau mai degrabă cu instrumente generale în care problematica romilor să fie bine articulată şi prezentă?

Aşa cum se ştie, o politică generală aprobată de Guvern creează cadrul necesar implementării acesteia la nivel local. Principiul descentralizării în execuţie se traduce prin faptul că “aplicarea strategiei se va realiza prin responsabilităţi specifice ale instituţiilor şi autorităţilor publice şi prin atragerea organizaţiilor neguvernamentale în implementarea programelor locale desprinse din planul general de măsuri pentru aplicarea prezentei strategii” . În realitate, cvasi-majoritatea măsurilor din Strategie trebuie să fie aplicate de către nivelul local (Consiliul Judeţean şi Consiliul Local), nivel care are competenţa legală exclusiva în a rezolva “problemele” cuprinse în planul General de Măsuri şi, chiar mai mult, de a decide dacă o nevoie este prioritară şi trebuie rezolvată .
Guvernul, în schimb, conform L 195/2006 (Legea Descentralizării), aprobă standardele de cost şi de calitate pentru serviciile oferite de Autorităţile Publice Locale, identifică sursele de finanţare necesare finanţării acestor servicii, creează cadrul necesar respectării principiului non-discriminării şi al egalităţii de şanse, oferă know-how şi monitorizează gestionarea corectă şi judicioasă a resurselor aplicate.
Acest lucru poate fi tradus prin faptul că Guvernul stabileşte cât costă racordarea la reţeaua de apă pentru o persoană care nu dispune de această facilitate (bineînţeles că standardul de cost diferă în funcţie de zonă etc.), găseşte finanţarea necesară (din bugetul propriu sau folosind resurse externe), creează un Program Naţional la care primăriile pot aplica. Dacă Guvernul îşi doreşte ca programul să vizeze în mai mare măsură comunităţile de romi, izolate, rurale etc., trebuie să justifice acest lucru şi bineînţeles să ofere puncte suplimentare în evaluare pentru primăriile care răspund acestui obiectiv guvernamental.
La fel ar trebui să se întâmple în toate domeniile în care compentenţa de intervenţie este exclusiv a autorității locale. Bineînţeles că Guvernul trebuie să verifice dacă suma alocată a fost dedicată celor pe care Programul îi viza.

În lumina celor de mai sus este evidentă ideea conform căreia strategiile locale sunt cele care trebuie să fie susţinute. Ele trebuie să includă nevoile comunităţilor de romi pentru simplul motiv că rezolvarea acestora cade în sarcina exclusiv a autorităţii locale. În plus, în condiţiile în care persistă o listă de informaţii, cifre, situaţii etc. privind comunităţile de romi la nivel naţional, autorităţile locale sunt singurele în măsură să determine nevoile şi disponibilităţile specifice din interiorul fiecăreia dintre comunităţile pe care le „păstoresc”. O altă observaţie, la nivelul implementării, de această dată, ţine de asumarea de răspundere pentru implementarea respectivelor măsuri: responsabilizarea guvernării locale se poate face mult mai uşor în condiţiile unei situaţii raportate de nevoi decât responsabilizarea Guvernului, care nu deţine nici informaţiile, nici mijloacele de-a implementa programe rămase la un nivel generalist şi care, la faţa locului, se dovedeşte de multe ori că sunt cel puţin dificil de pus în practică.

E nevoie de o strategie de dezvoltare / promovare a incluziunii sociale pentru minoritatea romă? Cu siguranţă da, însă în niciun caz în modul în care ea este creionată în acest moment.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*