Din jurnalul de călătorie al Caravanei “Ce vrei să te faci când vei fi mare?”

Ieri am avut ocazia să vizităm şcolile din satele Condeeşti şi Feteşti, județul Ialomița. Înarmaţi cu răbdare şi voință am pornit la drum însoţiţi de Mădălin Mandin, actor rom. La ora 10 am ajuns în Condeeşti, unde ne aşteptau 40 de elevi, care mai de care mai emoţionaţi; după ce am vizionat filmuleţul am încercat să identificăm ce vor ei să se facă când vor fi mari şi am aflat o mulţime de meserii: de la doctor la avocat, poliţist şi de ce nu şi mersul în Franţa. Am discutat foarte multe lucruri importante pentru ei şi sperăm să fi influenţat cumva traseul lor educațional.

ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

După ce ne-am luat rămas bun, ne-am îndreptat spre şcoala 6 din Feteşti-sat, aceasta e împărţită în două clădiri, prima clădire este amplasată în cartierul romilor şi implicit aici vin copii romi, iar la cea de a doua este în alt cartier. Am intrat într-o şcoală foarte frumos amenajată, cu multe activităţi prezentate încă de la intrare. Suntem conduşi intr-o sală luminoasă, plină cu flori, dar şi cu aerul proaspăt al clorului. Am ştiut încă de la început că aici vor fi mai mulţi copii romi, şi aşa a fost. Filmul le-a transmis exact ce noi ne-am propus, şi ca şi la cealaltă şcoală mulţi îşi doreau să devină doctori, avocați, jandarmi, asistente medicale, cântăreţi. Şi ca să ne dăm seama de talentul lor artistic, o parte din copii ne-au prezentat un dans tradițional rom, fiind clar pentru noi că avem de-a face cu nişte copii talentaţi, care știu ce vor. Existenţă unor modele de reușită din comunitatea lor i-a ajutat foarte mult în hotărârea şi voinţa care reieșea din spusele lor.
Ne-am mutat în cealaltă clădire, cu teamă trebuie să recunoaştem, pentru că filmul nostru vorbește despre modele rome de reuşită, dar noi ştiam că aici nu vor fi foarte mulți copii romi şi nu știam cum vor reacţiona. Au înţeles mesajul filmului şi campaniei şi erau dornici să afle despre noi, eram văzuţi ca nişte extratereştri, la final fiind nevoie să dăm mâna pentru a îi convinge că suntem reali. Ne-a fost lansată o întrebare foarte interesantă: cum a fost viața de copil rom?, niciodată nu mi-am pus întrebarea aceasta, pentru că viața mea nu era diferită de a celorlalţi copii, am încercat să le povestim experienţe din viaţa noastră care sperăm noi îi va ajuta mai târziu.
Mâine suntem așteptaţi în trei şcoli din judeţul Buzău şi suntem siguri că vom întâlni din nou copii plini de voință şi hotărâre.

Buzău și cele trei școli. Prima școală a fost cea din localitatea Cilibia, aici ne așteptau vreo 40 de copii foarte cuminți in bănci și cu cărțile de limba română. În toate școlile în care am fost toți copii se uitau la noi ca la niște extratereștri. Și pe ei i-am întrebat ce vor să se facă când vor fi mari, mulți erau viitori fotbaliști, avocați, medici. Cei din clasa a-VIII-a nu preau știau pe unde vor ajunge și dacă vor mai continua.
Am plecat în mare grabă pentru că ne așteptau cei de la Cândești. Într-o sală de curs, cu multe scăunele, erau aprox. 40 de elevii, mici și mari. Am început pentru a nu îi mai ține pe jar, nu le-am spus despre ce este vorba, speram să fie o surpriză și cred că a fost. Un băiat curajos ne-a spus că vrea să se facă general, unii voiau bucătari, ospătari, fotomodel, profesor, fotbalist sau unii pur și simplu nu știau. Modelul nostru a fost Oana Parnică, asistentă socială romă, si mulți copii erau impresionați de povestea ei de viață, cred că a contat foarte mult că au văzut-o în realitate și că au putut să o întrebe aproape orice. La sfârșit copii erau interesați de limba romani, ne-au spus că mulți nu au vrut, dar acum au văzut că limba romani este vorbită și de alte persoane și pe de altă este și internațională.

UNICEF

UNICEF


Râmnicu Sărat, cartierul Zidari, școala din mijlocul comunității de romi de la marginea orașului. Am fost primiți de către domnul director și conduși într-o sală foarte călduroasă unde au fost invitați copii. Erau toți romi, așa ne-au spus. În timp ce rula filmul mă gândeam la ei și la posibilitățile lor de reușită, școala nu arată prea grozav, iar profesorii erau suplinitori, cu cât numărul de romi crește cu atât nivelul școlii scade, așa spune un studiu O școală pentru toți? realizat de noi. I-am întrebat pe copii despre comunitatea lor, și spre surprinderea noastră nu au putut să ne spună nimic despre ei. Să fie asta oare pentru că nu sunt obișnuiți să vorbească despre ei și comunitatea lor? Sau să fie doar timiditatea? Copiii ar trebui încurajați să vorbească despre ei, despre problemele lor, despre părinți și modele.
Suntem siguri că filmul a avut un impact asupra celor 600 de copii vizitați până în momentul acesta de caravana noastră. Este interesant să vezi cum zicala„Ai văzut tu țigan popă?” este demontată și că acum va exista un mare DA când o vor auzi, cel puțin așa ne-au spus.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*