Și cu civilizația cum rămâne?

Tot mai des reiese din petițiile care circulă online, din dezbaterile de pe forumuri ale site-urilor de știri, din discuțiile de cafenea, motivul „civilizării” României. Oamenii au păreri diferite, pe care însă am putea, într-o încercare de a face ordine în enunțuri, să le așezăm pe o scală de la “sus cultura” la “jos țiganii”, cu mici variațiuni.
Nici nu intrăm în dezbaterea antropologică despre ce anume înseamnă civilizație: pentru unii, înseamnă eugenism, pentru alții, elitism, și e destul de clar cum e folosit motivul civilizației în retorica unor ideologii lipsite de etică. Există însă un fel de definiție a civilizației care în sine are menirea de a civiliza. De la Gandhi citire, gradul de civilizație al unei națiuni se măsoară prin grija pe care statul o are față de cei mai vulnerabili cetățeni ai săi.
E vorba de cei pentru care ajutorul social chiar face diferența dintre foame și o bucată de pâine. E vorba de cei care nu-și pot plăti dările pentru că nu au cum. E vorba, așa cum anunță Mediafax, de peste 70.000 de oameni, deopotrivă romi, români, maghiari, sau “alte naționalități” care trăiesc de pe azi pe mâine. Printre ei sunt copii și bătrâni. Și pe care statul român, cu vocația sa de stat civilizat cu tot, i-a lăsat la minus douăzeci de grade fără niciun sprijin.
Poate ar trebui ca acești 70.000 de oameni să asculte de îndemnurile oamenilor politici de a se apuca de muncă. Poate că acești politicieni ar trebui eventual să le și spună unde se pot duce să muncească, pentru că, așa cum am auzit într-o comunitate din Călărași, “nu e de lucru nici pentru români, darămite pentru romi!”.
E an de criză pentru toți. Și pentru români, și pentru romi, și pentru maghiari. Și pentru politicieni, și pentru primari. Dar e și an electoral. În cinci luni începe campania electorală. În cinci luni se reevaluează dosarele de ajutor social. Și brusc ne aducem aminte de cei săraci, că doar și ei au un vot. Se rezolvă: o găleată, o pungă, câteva bancnote. În fine, asta în vremuri mai bune, că doar suntem în plină criză. Anul ăsta o să trebuiască să se mulțumească cu repunerea în drepturi. Sau cu păstrarea lor, dacă votează cu cine trebuie.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*