“Solidaritatea obligatorie”. De ce nu am face si noi ceea ce face Guvernul

Dupa cum stiti in cadrul proiectelor europene, fiacare institutie care depune un proiect trebuie sa contribuie financiar cu minim 2% din valoarea totala a acestuia. Aceasta suma poata ajunge, inclusiv, la cifra de 100.000 de euro – in cazul proiectelor strategice, la care se pot adauga diverse costuri neeligibile si valoarea TVA care, chipurile, se va recupera la un moment dat. Acest lucru echivaleaza cu necesitate ca pentru a face un proiect care sa vizeze imbunatatirea vietii grupurilor vulnerabile (batrani, persoane cu dizabilitati, someri de lunga durata etc) un ONG (deci o entitate care nu are profit – si in consecinta nu are de unde sa contribuie) ar trebui sa dispuna de cateva sute de mii de euro in cont pentru a nu “muri cu proiectul in brate”. Solutiile la care apeleaza ONG-urile sunt solicitari de maching fund catre alti donori sau solicitarea de imprumuturi la diverse organisme financiare.
Pentru a “acoperi” nevoile „proiectului de modernizare a Romaniei”, Guvernul insa a gasit o alta solutie: solidaritatea celor care ne guverneaza (ministri, secretari de stat, consilieri etc) cu masele. Numai ca “solidaritatea” de care facem vorbire nu este un act benevol (asa cum ar fi normal) ci unul de care este conditionata ramanerea in functie a acestuia:
„Nu este dat afară din postul pe care îl are în minister dacă nu este numit. Dacă este un funcţionar public, îşi păstrează în continuare funcţia publică, numai că nu va mai reprezenta statul în acest consiliu de administraţie. Dacă e secretar de stat, consilier al ministrului sau numit prin pixul ministrului, acela pleacă acasă” a spus ieri premierul Boc intr-o declarative preluata de ziarul Gandul.
Pe cale de consecinta, de ce nu am conditiona si noi “solidaritatea” (adica donarea, sa zicem a 1/3 din salariul lor catre Fundatia noastra) echipelor de management din proiectele pe care noi le implementam cu “grupul tinta” (a se citi masele) astfel avand parghia necesara acoperirii contributiilor necesare derularii proiectelor noastre?
Raspunsurile sunt simple:
1. Pentru ca “solidaritatea” este sentiment (sentiment care îi determină pe oameni să-și acorde ajutor reciproc- sursa DEX 98), iar sentimentele nu se impun.
2. Pentru ca a nu exista nici o clauza in nici un contract de munca care sa poate impune acest lucru (daca ar exista ar fi imoral, ilegal si ar putea conduce catre sclavagism)
3. Daca unul dintre noi ar face asta fiti siguri ca s-ar auzi ca “astia din ONG-uri fura banii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*