Din jurnalul de călătorie al Caravanei “Ce vrei să te faci când vei fi mare?”

Ieri am avut ocazia să vizităm şcolile din satele Condeeşti şi Feteşti, județul Ialomița. Înarmaţi cu răbdare şi voință am pornit la drum însoţiţi de Mădălin Mandin, actor rom. La ora 10 am ajuns în Condeeşti, unde ne aşteptau 40 de elevi, care mai de care mai emoţionaţi; după ce am vizionat filmuleţul am încercat să identificăm ce vor ei să se facă când vor fi mari şi am aflat o mulţime de meserii: de la doctor la avocat, poliţist şi de ce nu şi mersul în Franţa. Am discutat foarte multe lucruri importante pentru ei şi sperăm să fi influenţat cumva traseul lor educațional.

ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

După ce ne-am luat rămas bun, ne-am îndreptat spre şcoala 6 din Feteşti-sat, aceasta e împărţită în două clădiri, prima clădire este amplasată în cartierul romilor şi implicit aici vin copii romi, iar la cea de a doua este în alt cartier. Am intrat într-o şcoală foarte frumos amenajată, cu multe activităţi prezentate încă de la intrare. Suntem conduşi intr-o sală luminoasă, plină cu flori, dar şi cu aerul proaspăt al clorului. Am ştiut încă de la început că aici vor fi mai mulţi copii romi, şi aşa a fost. Filmul le-a transmis exact ce noi ne-am propus, şi ca şi la cealaltă şcoală mulţi îşi doreau să devină doctori, avocați, jandarmi, asistente medicale, cântăreţi. Şi ca să ne dăm seama de talentul lor artistic, o parte din copii ne-au prezentat un dans tradițional rom, fiind clar pentru noi că avem de-a face cu nişte copii talentaţi, care știu ce vor. Existenţă unor modele de reușită din comunitatea lor i-a ajutat foarte mult în hotărârea şi voinţa care reieșea din spusele lor.
Ne-am mutat în cealaltă clădire, cu teamă trebuie să recunoaştem, pentru că filmul nostru vorbește despre modele rome de reuşită, dar noi ştiam că aici nu vor fi foarte mulți copii romi şi nu știam cum vor reacţiona. Au înţeles mesajul filmului şi campaniei şi erau dornici să afle despre noi, eram văzuţi ca nişte extratereştri, la final fiind nevoie să dăm mâna pentru a îi convinge că suntem reali. Ne-a fost lansată o întrebare foarte interesantă: cum a fost viața de copil rom?, niciodată nu mi-am pus întrebarea aceasta, pentru că viața mea nu era diferită de a celorlalţi copii, am încercat să le povestim experienţe din viaţa noastră care sperăm noi îi va ajuta mai târziu.
Mâine suntem așteptaţi în trei şcoli din judeţul Buzău şi suntem siguri că vom întâlni din nou copii plini de voință şi hotărâre.

Buzău și cele trei școli. Prima școală a fost cea din localitatea Cilibia, aici ne așteptau vreo 40 de copii foarte cuminți in bănci și cu cărțile de limba română. În toate școlile în care am fost toți copii se uitau la noi ca la niște extratereștri. Și pe ei i-am întrebat ce vor să se facă când vor fi mari, mulți erau viitori fotbaliști, avocați, medici. Cei din clasa a-VIII-a nu preau știau pe unde vor ajunge și dacă vor mai continua.
Am plecat în mare grabă pentru că ne așteptau cei de la Cândești. Într-o sală de curs, cu multe scăunele, erau aprox. 40 de elevii, mici și mari. Am început pentru a nu îi mai ține pe jar, nu le-am spus despre ce este vorba, speram să fie o surpriză și cred că a fost. Un băiat curajos ne-a spus că vrea să se facă general, unii voiau bucătari, ospătari, fotomodel, profesor, fotbalist sau unii pur și simplu nu știau. Modelul nostru a fost Oana Parnică, asistentă socială romă, si mulți copii erau impresionați de povestea ei de viață, cred că a contat foarte mult că au văzut-o în realitate și că au putut să o întrebe aproape orice. La sfârșit copii erau interesați de limba romani, ne-au spus că mulți nu au vrut, dar acum au văzut că limba romani este vorbită și de alte persoane și pe de altă este și internațională.

UNICEF

UNICEF


Râmnicu Sărat, cartierul Zidari, școala din mijlocul comunității de romi de la marginea orașului. Am fost primiți de către domnul director și conduși într-o sală foarte călduroasă unde au fost invitați copii. Erau toți romi, așa ne-au spus. În timp ce rula filmul mă gândeam la ei și la posibilitățile lor de reușită, școala nu arată prea grozav, iar profesorii erau suplinitori, cu cât numărul de romi crește cu atât nivelul școlii scade, așa spune un studiu O școală pentru toți? realizat de noi. I-am întrebat pe copii despre comunitatea lor, și spre surprinderea noastră nu au putut să ne spună nimic despre ei. Să fie asta oare pentru că nu sunt obișnuiți să vorbească despre ei și comunitatea lor? Sau să fie doar timiditatea? Copiii ar trebui încurajați să vorbească despre ei, despre problemele lor, despre părinți și modele.
Suntem siguri că filmul a avut un impact asupra celor 600 de copii vizitați până în momentul acesta de caravana noastră. Este interesant să vezi cum zicala„Ai văzut tu țigan popă?” este demontată și că acum va exista un mare DA când o vor auzi, cel puțin așa ne-au spus.

Postat în Blog old

Despre “Liceul pentru romi” anuntat ieri de premierul Ungureanu

In cursul zilei de ieri, premierul Ungureanu a anuntat ca “Guvernul va oferi comunităţilor rome posibilitatea să-şi educe copiii într-un liceu care să aibă şi linie de predare în limba romani” (sursa Agerpress 13.03.2012).
„Nu va fi un liceu cu predare în limba romani, ci va fi un liceu cu predare în limba română, dar unde copiii o să-şi înveţe şi limba maternă, limba romani. Nu se vor preda matematica, fizica în limba romani ar fi o mare greşeală”, a completat deputatul Pambuccian, liderul Grupului Minoritatilor Nationale din Camera Deputatilor.
Stirea extrem de scurta a avut darul de a da infierbanta societatea civila roma, parte dintre cei care s-au exprimat fiind sustinatori ai ideii iar o alta parte pozitionandu-se mai degraba pe o pozitie adversa. Cuvinte de genul “segregare etnica”, “identitate etnica”, “multiculturalism” si “calitate in educatie” au fost enuntate de ambele tabere, bazandu-se in special pe ceea ce presa a comunicat ca si stire.

In cursul zilei de ieri in incercarea de a intelege mai multe despre actiunea anuntata, am reusit sa stau de vorba atat cu profesorul Gh. Sarau cat si cu Nicolae Paun, reprezentatul Partidei Romilor Pro-Europa in Grupul Minoritatilor Nationale din Parlament. In plus am cerut opinia unor juristi, specialisti in educatie si nu in ultimul rand a celor care au au creat aceasta oportunitate, respectiv a unor reprezentati ai UDMR.
Ce trebuie avut in vedere:
– Inca de ceva ani exista o scoala I-VIII cu predare in limba romani in localitatea Maguri, judetul Timis. De asemenea tot de ani de zile exista o sectie de limba Romani in cadrul Facultatii de Litere – Universitatea din Bucuresti. Ceea ce lipseste, ca si veriga, este invatamantul liceal in care limba romani sa fie unul dintre filonii principali.
– Numarul romilor care folosesc limba romani in comunicarea lor este in scadere din 1990 incoace. Acest lucru se datoreaza si faptului ca in sistemul educational romanesc limba si cultura romilor nu beneficiaza de atentia necesara, chiar daca in ultimii ani s-a inregistrat un progres comparativ cu anii ‘90.
– Minoritatea romilor, una dintre principalele minoritati nationale din Romania, este printre putinele care nu au o institutie educationala la nivel de liceu care sa sprijine stima identitara, inclusiv prin cultivarea limbii. Exista, numai in Bucuresti, licee care sprijina minoritatea germana, turca, bulgara etc insa niciuna care sa sustina minoritatea romilor.
– Ideea unui liceu “pentru romi” nu este o noutate. Profesorul Ion Ionel milita pentru aceasta idée inca din anii 2000 – incercand in orice context – sa gaseasca sprijinul necesar implementarii acestei idei.
– Nu in ultimul rand momentul politic actual este propice unei astfel de solicitari. Grupul minoritatilor nationale din Parlament are, in algoritmul politic actual, o pozitie foarte buna – lucru care poate genera sprijinul necesar unei astfel de solicitari.

Totusi se nasc o serie de intrebari, la care initiatorii acestui demers trebuie sa reflecteze si sa raspunda in urmatoarea perioada:
– Una dintre principalele solicitari ale societatii civile a romilor si mai ales a elevilor si parintilor romi este combaterea segregarii pe criterii etnice. Deasemenea calitatea procesului educational intr-un astfel de posibil liceu trebuie sa beneficieze de atentia si sustinerea necesara.
– Este evident nevoie sa resursa umana extrem de bine pregatita atrasa in corpul profesoral. Pe langa acest lucru provocarile constau, de asemenea, si in asigurarea logisticii necesare (curricula, manuale, materiale didactice specifice etc) care pentru moment nu sunt dezvoltate. Pentru acest lucru este imperios necesara atragerea de urgenta a unor specialisti care sa se aseze la treaba in cel mai scurt timp.
– Necesitatea implicarii Autoritatilor Publice Locale in sustinerea unui de demers. Conform noilor prevederi a Legii Educatiei, APL joaca un rol vital in viata scolii. “Surpriza” anuntarii acestei masuri in ziua de 12.03.2012 ne poate conduce la idea conform careia intre initiatori si APL nu a existat un dialog sustinut in faza de pregatire a acestei initiative.
– Suportul populatiei – posibila localizare in sectorul 5 a bucurestiului, poate asigura in principiu populatia scolara necesara. Trebuie tinut totusi cont si clar definite “masurile afirmative” pe care acest posibil liceu le-ar promova astfel incat sa faca inscrierea in acest liceu atractiva.
– De cativa ani Ministerul Educatiei promoveaza, ca si masura afirmativ pentru minoritatea roma, o masura prin care in fiecare liceu exista 2 locuri, peste numarul de elevi aprobat, acordate tinerilor romi. Aproape in fiecare an numarul de locuri disponibile nu este acoperit de cereri. Acest lucru ne conduce la ipoteza conform careia fie numarul de elevi romi care isi doresc asumarea identitatii etnice este destul de mic acestia preferand accesarea locurilor de liceu neasumansu-si identitatea etnica si implicit a masurii afirmative care le este la dispozitie fie numarul de absolventi romi ai clasei a VIII-a este unul destul de mic. De aici pornesc alte cateva amenintari:
a) Exista riscul ca posibilul liceu “rom” din Bucuresti sa nu aiba succesul asteptat ca si “atractivitate”. Acest lucru poate conduce la intarirea unor stereotipuri deja existente si chiar la minimalizarea necesitatii unui asfel de stabiliment educational.
b) Este importanta forma de organizare: liceu teoretic, “grup industrial” sau colegiu national. Poate un mixt de specializari este de dorit, chiar daca resursele necesare pentru o astfel de institutie sunt enorme.
c) Atractivitatea unui astfel de liceu poate genera absenta elevilor romi din celelalte colegii si licee, astfel masura afirmativa deja existenta si explicata mai sus devenind inutila. Acest lucru poate genera o stagnare a dezvoltarii capitalului uman rom in domenii de specialitate care nu sunt oferite de catre “liceul romilor”, chiar daca efectul de intarire a stimei identitare este atins. Ca si argument avem Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din Bucuresti, care este cea mai atractiva facultate pentru studentii romi chiar daca locuri “speciale” sunt promovate de catre multe alte unitati de invatamant superior.

Pentru moment ma opresc aici in scurta analiza a actiunii anuntate de a crea, din toamna 2012, un “liceu pentru romi” in Bucuresti. Trebuie sa recunosc ca idea mi se pare, ca principiu, excelenta numai ca “drumul spre iad poate fi pavat cu intentii bune”.

Indemn initiatorii la demararea unui proces de consultare (publica si cu specialisti) accelerat astfel incat temerile si punctele slabe sa isi gaseasca solutii si punctele tari sa fie in linie cu asteptarile parintilor si elevilor. Ceea ce trebuie sa primeze este binele elevilor, chiar daca partea identitara este cel putin la fel de importanta.

Inca de acum spun prezent la orice dialog constructiv pe aceasta tema!

Postat în Blog old

Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună” solicită eliberarea din functie a senatorului PSD Dan Sova pentru negarea Holocaustului

Comunicat de presă
Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună” solicită eliberarea din functie a senatorului PSD Dan Sova pentru negarea Holocaustului

În data de 5 martie a.c., senatorul Dan Sova, purtătorul de cuvânt al Partidului Social-Democrat, a afirmat în cadrul emisiunii tv Oameni si oameni, moderate de Andrei Gheorghe, de pe postul The Money Channel, că „pe teritoriul României niciun evreu nu a avut de suferit si asta se datorează lui Antonescu”. Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună” se solidarizează cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România în dezacordul faţă de negaţionismul exprimat de senatorul român. În plus, solicităm Parlamentului României tragerea la răspundere a senatorului pentru încălcarea legii 107/2006 privind interzicerea negării Holocaustului şi eliberarea sa din funcţie. Indiferent dacă senatorul se face vinovat de ignoranţă sau de reavoinţă, lipsa de reactie a forului legislativ si a partidului al cărui purtător de cuvânt este Dan Sova fată de afirmatiile acestuia denotă cel putin iresponsabilitate, ceea ce considerăm a fi extrem de grav atât pentru un partid politic, cât mai ales pentru institutia Parlamentului.
Precizăm că am luat act de faptul că, într-o postare de pe blogul personal, din data de 6 martie a.c., senatorul aduce o serie de clarificări faţă de declaraţiile din ziua precedentă. Dar, pe lângă faptul că afirmatiile făcute de senator în cele două zile consecutive sunt absolut inconsecvente, gravitatea afirmaţiilor iniţiale rămâne. Indiferent dacă lămuririle lansate pe blogul personal sunt rezultatul unei sugestii venite pe linie de partid sau al frământărilor lăuntrice ale senatorului Dan Sova, fapt este că negarea iresponsabilă a Holocaustului, în timpul căruia România se face vinovată de uciderea a 250.000 de evrei si a câtorva zeci de mii de romi, nu poate fi tolerată prin lipsă de reactie de către forul legislativ al statului român.
În ce priveste clarificările în sine, atragem atentia asupra faptului că, prin intermediul lor, senatorul nu-si asumă în fapt cele spuse anterior, ci se derogă de orice responsabilitate, acuzând exclusiv interpretarea declaratiilor sale. În plus, formularea a acestor clarificări ne face să credem că scuzele prezentate de senatorul Sova nu-si propun decât un convenţional efect de dezirabilitate. Lămuririle prezentate de senatorul român sunt formulate maximalist si vag, într-un limbaj sentimentaloid („Poporul evreu a avut enorm de suferit”; „suferinte pe care nu le-a mai indurat niciun alt popor”) din care lipsesc nu cifrele sau referintele istorice care să ne convingă că dl Sova ar fi citit si altceva pe această temă decât cărtile pseudoistoricului Tesu Solomovici. Singura afirmatie cu potential de autenticitate din clarificarea adusă de dl Sovu este următoarea: „Ceea ce am incercat sa subliniez in emisiune a fost ideea ca romanii nu si-au dorit aceste lucruri, ci contextul istoric nefericit si politica nazista au fost cele care au determinat acele evenimente”. E singura afirmaţie făcută în spiritul declaraţiilor din ziua precedentă, care deresponsabilizează poporul român, prin institutiile sale de la vremea respectivă, de orice vină în înfăptuirea Holocaustului, plasând răspunderea unui vag „context istoric nefericit” (nefericită fiind, înainte de orice, alegerea cuvintelor) şi „politicii naziste” care nu se precizează de cine era dusă (probabil de „agenturili străine”).
Singura afirmatie făcută de Dan Şova cu care putem fi de acord, dincolo de convenţionalismul formulării, este aceea că trebuie să învătăm din greselile trecutului. Pentru a învăta din ele, însă, trebuie în primul rând să ni le asumăm. Or, disclaimerul prezentat pe blogul său de dl Sova (după ce, în cadrul unei alte emisiuni din 6 martie, senatorul a insistat că n-a gresit cu nimic în afirmatiile din ziua precedentă) nu este deloc convingător în acest sens. În consecinţă, ne reiterăm solicitarea adresată Parlamentului României privind eliberarea din functie a senatorului Dan Şova pentru negarea iresponsabilă a Holocaustului, subliniind gravitatea lansării acestor informaţii în spaţiul public şi necesitatea sancţionării lor în spiritul respectării dreptului la memorie al victimelor unor atrocităţi pentru asumarea cărora România a făcut, oricum, foarte puţini paşi – şi aceia, tardivi.
Deasemenea solicitam Parlamentul si Partidului Social-Democrat o reactie urgenta la declaratiile dlui Sova si organizarea unei dezbateri care sa ajute la educarea reprezentatilor lor in rolul Romaniei in Holocaust .

Gelu Duminica
Director executiv

Postat în Blog old

Poezie

„Francez, Neamț, Rus, ce firea te-a făcut,
Pământul tău e bine-a nu uita;
Oricui e drag locul ce l-a născut.
Eu, frații mei,’ori unde-oiu căuta,
Nu mai găsesc ca dulcea Românie,
De-o și hulesc câți se hrănesc în ea
Corci venetici. Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt Român, și-mi place țara mea,

Laudă mulți pe Francezul voios,
Pe mândrul Rus, pe Neamțul regulat,
La dânșii, spun, că-i bine și frumos;
Dar, frații mei, eu oricât am umblat
Pe drumuri lungi, cu șine ferecate,
Nu mă ‘nvoeam și vreți să știți de ce?
Pentru că-mi plac șoselele stricate.
Eu sunt Român, mi-e dragă țara mea.

Străine țări îmi place-ades să văd.
Dar sunt sătul lumea de-a colindă;
In țara mea de-acuma voiu să șed;
Căci, frații mei, ori unde voiu umblă,
N’o să găsesc acea bună primire
Ce m am deprins în țară-mi a vedea;
Și în străini e rece găzduire!
Eu sunt Român, mi-e dragă țara mea.

Tânăr eram și sărutam cu-amor
Căpriii ochi sburdatecei Dridri
Ea mă vându și eu voiam să mor,
Când mă ‘ntâlnì o blondă milady;
Dragostea ei scăpă a mele zile,
Dar mă ‘nghieță, și mă ‘ncălzi abia
Dulcele-amor româncelor copile…
Eu sunt Român, îmi place țara mea.

La masă beau adesea vin străin,
Tocai, Bordo, Șampanie iubesc.
Iar mai ales prefer vinul de Rin,
Dacă nu am Cotnar și Odobesc;
Când însă am, deșert pline pahare,
Apoi încep să cânt vre-o manea,

Și sunt tot beat cât țin zilele-amare !
Eu sunt Român, mi-e dragă țara mea!”

Poezia de mai sus (Eu sunt roman) este scrisa de catre Costache Negruzzi in 1853, adica aproape 160 de ani in urma. Pe langa faptul ca pare scrisa in anul de gratie 2012, nu pot sa nu zambesc vazand ca inca din acea perioada, maneaua, cea atat de vulgarizata si considerata ca etalon a tiganizarii Romaniei de dupa 1990 era mai mult decat gustata si apreciata de intelectualii vremii. Asa ca nu cumva Romania era tiganizata cu multa vreme inainte de Guta, Salam sau Adi de Vito?

Postat în Blog old