O SCURTA ANALIZA A DATELOR PRELIMINARE ALE RECENSAMANTULUI 2011

Zilele trecute au fost date publicitatii datele partiale pentru Recensamantul Populatiei realizat in 2011. Conform datelor preliminare populatia Romaniei este de 19,04 milioane locuitori, in scadere cu peste 2 milioane de locuitori fata de 2002 (21,689,740 locuitori) cu aproape 4 milioane de locuitori fata de 1992 (22.810,035 locuitori).
Fata de 2002 populatia de etnie maghiara din Romania a scazut cu aprope 200,000 de persoane (1,238,000 de persoane in 2011) iar populatia de etnie roma a crescut cu un pic peste 80,000 de persoane (619,000 in 2011 fata de 535,140 in 2002) si cu peste 200,000 de persoane fata de 1992 (401,087 persoane).
Analiza pe care o vom realiza va avea in vedere in special numarul de persoane care si-au declarat apartenenta la primele doua minoritati nationale din Romania (numeric vorbind) si vom incerca sa aratam anumite provocari pe aceasta noua realitate le presupune atat pentru viata politica cat mai ales pentru viata sociala.
Cu siguranta numarul care a iesit din recensamant este un semnal de alarma pentru liderii UDMR si pentru formatiunile politice care activeaza in comunitatea maghiara din Romania. In conditiile in care populatia totala a Romaniei a scazut cu aproximativ 10% in 10 ani, populatia romana de etnie maghiara a cunoscut un regres de aproximativ 15% in aceeasi perioada de timp. Daca trendul se mentine este foarte probabil ca in 10 ani (2020) populatia maghiara din Romania sa scada sub 1,000,000 de personae, lucru care ar conduce, foarte probabil, la imposibilitatea reprezentarii parlamentare a acestora (bineinteles daca se vor mentine pragurile electorale actuale). Acest lucru este si mai evident daca tinem cont de eventuala faramitare a votului etnic realizat de catre comunitatea maghiara din Romania, in conditiile in care au aparut deja formatiuni politic alternative la actuala UDMR.
Iesirea UDMR din Parlamentul Romaniei poate aduce cu sine o escaladare a extremismului si a conflictelor interetnice in Romania. Discursul promovat de UDMR din 1990 pana in acest moment este unul evident mai moderat decat cel promovat de catre formatiunile care s-au constituit ca si alternativa, lucru evidentiat si ultimele manifestari publice ale acestora. Lipsa unui dialog politic in interiorul Parlamentul, dialog care are la baza anumite interese clar exprimate de catre minoritatea maghiara din Romania – dialog materializat in diverse compromisuri din care au castigat ambele parti, va crea cale libera nemultumirilor care cu siguranta vor fi capitalizate de catre organizatiile de extrema dreapta – deja prezente si active in zonele cu o pondere semnificativa de etnici maghiari.
Nu in ultimul rand, avand in vedere faptul ca multe dintre judetele cu o pondere mare de etnici maghiari sunt printre judetele care contribuie in cea mai mica masura la constructia Produsului Intern Brut, este mai mult decat posibil, ca fara un lobby puternic in Parlament, acestea sa fie marile perdante ale impartirii bugetului de stat. Daca tinem cont si de distributia pe varsta in interiorul populatiei maghiare (populatie relativ imbatranita care va necesita suport social suplimentar in urmatorii ani de la bugetul de stat) eventuala scadere a bugetelor judetene va crește gradul de nemultumire, lucru care intareste inca o data teoria conform careia aceste zone pot fi generatoare de tensiuni in urmatoarea perioada.
In ceea ce priveste minoritatea roma, cresterea numarului de cetateni romani care isi asuma apartenenta la aceasta minoritate este sub asteptarile unor ONG-uri si mult sub valoarea pe care Comisia Europeana o foloseste (1,5 milioane). Aceasta realitate are 3 mari cauze:
– Sistemul de recensamant – in perioda recensamantului au fost raportate INS o multitudine de nereguli in recenzarea comunitatilor cu o pondere mare de romi. Mai mult decat atat instrumentele de recenzare nu au tinut cont de realitatile vietii sociale din Romania (ex: nu a fost permisa dubla identificare pentru cei care au parinti din 2 minoritati distincte) iar recenzorii au comis, uneori, gafe impardonabile in etapa de colectare de date pentru o analiza sociologica de amploarea celei pe care tocmai am experimentat-o la finele lui 2011.
– Discriminarea – Inca exista o teama majora de a-ti valida, in scris, apartenanta la minoritatea romilor. Ca argument putem aduce in discutie diferentele majore intre numarul de romi oferit de catre studiile realizate in ultimii ani (dar care nu au necesitat validarea colectarii de date prin semnatura) si care porneste de la un minim de aproximativ 1 milion de cetateni romani care isi asuma apartenanta la minoritatea roma, si cea pe care o ofera Recensamantul.
– Automarginalizare sau “fuga de propria identitate” – acest lucru este extrem de evident atunci cand vorbim mai ales despre romii care traiesc in mediul urban si in zone mixte din punct de vedere etnic. Imaginea romilor in spatiul public prin relatarile mass-media, declaratiile liderilor politici care considera romii ca principalii vinovati pentru “proasta imagine a Romaniei”, intarzierea aderarii la spatiul Schengen, tratamentul diferentiat de care unii romi au parte atunci cand isi declina identitate etnica etc, au facut pe foarte multi romi – mai ales cei care sunt foarte bine inclusi in societate – sa refuze asumarea identitatii rome preferand sa isi aroge apartenenta la etnia romana, maghiara etc.

Pe langa aceste 3 mari cauze mai putem identifica alte 3 (si ma opresc doar la 3) secundare:
– Slaba organizare a societatii civile la nivel local – Organizatiile civice de la nivel local sunt slabe din punct de vedere institutional si coordonarea la nivel national a acestora este una precara.
– Multitudinea de proiecte si programe care au fost implementate in perioada 2002-2011 au vizat mai ales probleme sociale ale acestei minoritati si nu (si) nevoia de afirmare a identității etnice.
– “Faramitarea” sau slaba performanta a formatiunilor politice electorale care reprezinta minoritatea romilor din Romania, dublata de lipsa unui politic coerent aducator de “castiguri” la nivel local (vezi cele scrise pentru minoritatea maghiara) au generat, printre altele, lipsa unei “discipline” etnice.

Bineinteles ca putem continua in identificarea cauzelor, insa trebuie sa privim si partea plina a paharului:
– Daca tinem cont de distributia pe varste a romilor din Romania, vedem ca populatia roma este cea mai tanara populatie din Romania. Chiar daca natalitatea este in scadere si in cazul romilor, aceasta inca se mentine peste media nationala. Acest lucru inseamna ca, daca trendul se mentine pana anul 2020, este foarte posibil ca numarul de romi de romi din Romania sa ajunga la aprox 750,000 de locuitori ceea ce ar insemna ca romii vor avea o pondere de aproximativ 4-5% din populatia totala. Intr-o populatie mult imbatranita a Romaniei, numarul relativ mare de persoane cu varsta cuprinsa intre 16-45 de ani dat de minoritatea roma poate satisface in mare masura nevoile economiei romanesti, bineinteles daca investitiile in capitalul uman rom in urmatoarea perioada ar fi unul coerent si real. In acest fel se pot imbunatati indicatorii socio-economici existenti actualmente in randul comunitatilor de romi din Romania si implicit se asigura sustenabilitatea sistemului economic romanesc.
– Cu o Agenda politica coerenta, reprezentarea politica a romilor din Romania poate cunoaste un progres remarcabil in urmatorii ani. Existenta unor lideri puternici, creionarea unei Agende care sa tina cont de elemente de mai sus si multe altele, intrarea unor aliante politie puternice etc. poate conduce la prezenta in spatiul politic, in masura mult mai mare decat in acest moment, a minoritatii rome din Romania.

Cu toate acestea, datele Recensamantului din 2011 referitoare la romi necesita o analiza mult mai ampla din partea ONG-urilor si liderilor romi. Trebuie sa vedem ce este necesar de facut in urmatorii ani asfel incat greselile realizate in ultimii ani sa fie corectate si masurile corective puse in practica sa conduca la imbunatatirea vietii romilor din Romania si implicit la dezvoltarea Romaniei per ansamblu.

Postat în Blog old

Și cu civilizația cum rămâne?

Tot mai des reiese din petițiile care circulă online, din dezbaterile de pe forumuri ale site-urilor de știri, din discuțiile de cafenea, motivul „civilizării” României. Oamenii au păreri diferite, pe care însă am putea, într-o încercare de a face ordine în enunțuri, să le așezăm pe o scală de la “sus cultura” la “jos țiganii”, cu mici variațiuni.
Nici nu intrăm în dezbaterea antropologică despre ce anume înseamnă civilizație: pentru unii, înseamnă eugenism, pentru alții, elitism, și e destul de clar cum e folosit motivul civilizației în retorica unor ideologii lipsite de etică. Există însă un fel de definiție a civilizației care în sine are menirea de a civiliza. De la Gandhi citire, gradul de civilizație al unei națiuni se măsoară prin grija pe care statul o are față de cei mai vulnerabili cetățeni ai săi.
E vorba de cei pentru care ajutorul social chiar face diferența dintre foame și o bucată de pâine. E vorba de cei care nu-și pot plăti dările pentru că nu au cum. E vorba, așa cum anunță Mediafax, de peste 70.000 de oameni, deopotrivă romi, români, maghiari, sau “alte naționalități” care trăiesc de pe azi pe mâine. Printre ei sunt copii și bătrâni. Și pe care statul român, cu vocația sa de stat civilizat cu tot, i-a lăsat la minus douăzeci de grade fără niciun sprijin.
Poate ar trebui ca acești 70.000 de oameni să asculte de îndemnurile oamenilor politici de a se apuca de muncă. Poate că acești politicieni ar trebui eventual să le și spună unde se pot duce să muncească, pentru că, așa cum am auzit într-o comunitate din Călărași, “nu e de lucru nici pentru români, darămite pentru romi!”.
E an de criză pentru toți. Și pentru români, și pentru romi, și pentru maghiari. Și pentru politicieni, și pentru primari. Dar e și an electoral. În cinci luni începe campania electorală. În cinci luni se reevaluează dosarele de ajutor social. Și brusc ne aducem aminte de cei săraci, că doar și ei au un vot. Se rezolvă: o găleată, o pungă, câteva bancnote. În fine, asta în vremuri mai bune, că doar suntem în plină criză. Anul ăsta o să trebuiască să se mulțumească cu repunerea în drepturi. Sau cu păstrarea lor, dacă votează cu cine trebuie.

Postat în Blog old