Caravana “Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?” a pornit la drum!

Prima oprire a fost aproape de casă: Şcoala nr. 168 din Capitală. Emoţiile, nerăbdarea, curiozitatea de a vedea cum reacţionează copii, cam acestea au fost sentimentele care ne-au purtat paşii spre mica şcoală de cartier.
Am fost primiţi cu drag de domnul director şi de copiii care au participat la activitatea noastră. Filmul a curs lin ca o poveste, însă prezenţa lui Sorin Sandu alături de noi ne-a ajutat să le arătăm celor mici că cei din film nu sunt doar nişte personaje fictive, ci ele există cu adevărat. Mai mult decât atât, Sorin a reuşit să le capteze atenţia îndemnându-i în acelaşi timp să viseze, dar şi să înveţe pentru a reuşi partea cea mai importantă şi cea mai grea a călătoriei ce-i aşteaptă: împlinirea visului.

La final am primit mulţumiri şi felicitări de la profesorii prezenţi la activitate, dar şi de la o elevă de clasa a V a care ne-a mulţumit că am prezentat filmul şi la ei în şcoală. Întrebată ce vrea să se facă când va fi mare, mi-a răspuns: „Profesoară”. Acum, gândindu-mă la ea, nu pot să nu mă întreb dacă s-a regăsit cumva în povestea Mioarei sau poate că modelul pe urmele căruia dorea să meargă, era chiar mai aproape de ea, întruchipată în doamna profesoară de istorie (de etnie romă).
Povestea noastră va continua şi mâine, într-o altă şcoală, cu alţi copii şi alte modele, dar cu aceleaşi vise şi aceeaşi întrebare: „Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?”.

Postat în Blog old

Banel Nicolita si cresterea economica

Pe langa miscarile de strada din aceste zile care tin agenda publica vie, un titlu dintr-un ziar de sport ne-a atras atentia in mod deosebit : “Aducerea lui Bănel s-a justificat: numărul fanilor lui St. Etienne la meciuri a crescut” titreaza ieri, 17 ianuarie 2012, Gazeta Sporturilor.
“Atunci cînd l-au prezentat pe Bănel Nicoliţă, conducătorii lui St. Etienne au oferit un argument incredibil: ”Mijlocaşul român a venit şi pentru a atrage în tribune mulţi suporteri din rîndul importantei comunităţi rrome din zonă”. Scopul a fost deja atins. Fiindcă, pe lîngă performanţele sportive notabile, ex-stelistul a contribuit şi la creşterea afluenţei în ”Geoffroy-Guichard”.
Pe locul 7 în Ligue 1, ”verzii” se găsesc pe a 5-a poziţie în clasamentul spectatorilor. Îi devansează doar cei trei granzi din Hexagon, PSG, Marseille şi Lyon, plus Toulouse. 20.819 de oameni este media de fani prezenţi pînă acum la meciurile disputate acasă de St. Etienne, cu 18 la sută mai mare decît în aceeaşi perioadă a anului trecut.(….)“.
Ce inseamna cresterea numarului de spectator cu 18%? Cifre de ordinul zecilor de mii de euro pe saptamana…..
Inca de ceva vreme, Agentia Impreuna atrage atentia asupra capitalului pe care romii il reprezinta. Pe langa pierderile economice importante pe care excluziunea romilor pe piata muncii o aduce cu sine (pierderi calculate de catre Banca Mondiala in 2011 la un nivel de ordinul miliardelor de euro pe an), romii reprezinta o zona de consum imens, daca este corect exploatat si mesajele media (de genul campaniilor publicitare) ar targeta si aceasta importanta minoritate europeana.
Sunt sute de mari companii care isi vand produsele avand in vedere diferenta etnica si cultura a consumatorilor, adaptandu-si mesajele la elementele care atrag atentia celor vizati asupra produsului care se doreste a fi introdus pe piata. Exista chiar si o mare companie (United Colors of Beneton) care s-a branduit folosint mesajul promovarii diversitatii etnice si culturale.
Stereotipurile si educatie monoculturala pe care le-am asimilat in Romania ne fac sa nu vedem evidentele: romii sunt un capital de dezvoltare care expoatat corect poate conduce la dezvoltarea Romaniei per ansamblu. Pentru a realiza acest lucru trebuie sa privim pe fiecare asa cum este!

Postat în Blog old

TechCamp: Despre tehnologie și incluziunea socială a romilor

Zilele trecute citeam într-un raport elaborat de firma IDC că angajatorii europeni estimează că în 2015, aproximativ 90% din locurile de muncă vor necesita cunoștințe de bază în domeniul IT. Chiar dacă previziunile nu se mulează neapărat pe contextul economiei noastre, cifrele privind o tendință la nivel european, este clar că economia bazată pe cunoaștere se îndreaptă vertiginos în această direcție.

În zilele de 15 și 16 decembrie a avut loc la București TechCamp, un eveniment lansat în cadrul inițiativei Secretarului de Stat Hillary Clinton denumită Civil Society 2.0. Inițiativa este menită să sprijine organizațiile societății civile în utilizarea activă a noilor tehnologii informatice și de comunicare în scopul îndeplinirii misiunii lor de a dezvolta comunitățile locale pentru care s-au angajat.

TechCamp București a oferit astfel posibilitatea organizațiilor societății civile de a întâlni specialiști IT și de a explora împreună cu aceștia oportunitățile oferite de tehnologiile de ultimă oră pentru a pune în practică metode inovative de mobilizare a comunităților și de stimulare a participării civice. Accentul ediției TechCamp București a fost incluziunea socială a grupurilor dezavantajate, cu focus pe minoritatea romă.

Desigur, în cazul multor comunități de romi din România, a vorbi despre tehnologii de vârf IT și despre cum acestea pot sprijini dezvoltarea lor pare utopic. Agenția Împreună a colectat date referitoare la infrastructura și problemele de locuire din 80 de comunități de romi dintre cele mai sărace din țară, iar datele prelucrate arată că peste 20% din aceste comunități sunt doar parțial racordate la rețeaua de curent electric.

Un alt studiu al Agenției Împreună arată că în școlile frecventate de elevi romi din 70 de comunități, dotarea în echipamente IT lasă de dorit: 9% dintre școlile inluse în cercetare nu au niciun fel de echipamente IT accesibile elevilor; acolo unde există calculatoare și elevii au acces la acestea, media este de 21 de elevi pe calculator și nu mai puțin de 45 de elevi pe calculator conectat la internet. În aceste condiții, educația de care beneficiază fiecare elev în domeniul alfabetizării digitale se măsoară de multe ori, în cel mai bun caz, în minute pe săptămână, și nu în ore. E oare suficient pentru a pregăti resursa umană pentru provocările erei informației? Iar atunci când datele arată tendința ca odată cu creșterea ponderii de elevi romi dintr-o școală să scadă cantitatea și calitatea dotărilor IT, e oare suficient să rezumăm problema romilor la binecunoscutul stereotip că “nu-și trimit copiii la școală”?

Cum pot mijloacele oferite de internetul secolului XXI să pătrundă în locuințe în care seara se aprinde opaițul veacurilor pre-industriale? Cum se pot mobiliza prin intermediul calculatorului oameni care trăiesc în condiții de secol al XVIII-lea? Cum poți trezi interesul celor ce n-au întotdeauna ce pune pe masă pentru lucruri de la vârful piramidei lui Maslow: participare, reprezentare, exprimarea identității etnice?

Acestea sunt întrebări la care TechCamp nu a putut răspunde decât parțial. Am aflat, spre exemplu, despre existența unor tehnologii de utilizare a altor mijloace de comunicare, precum telefoanele mobile și folosirea sms-urilor pentru a pătrunde în comunitățile unde internetul este încă science-fiction. Răspunsurile la întrebările de mai sus nu vor veni decât cu timpul și cu o implicare mult mai eficientă și activă a guvernanților. În schimb, grupul de lucru din care au făcut parte reprezentanții Agenției Împreună la TechCamp a pus accentul pe colectarea unor date valide din comunitățile de romi, date fără de care – așa cum știm deja din faimoasa sintagmă popularizată de raportul OSI No Data No Progress – nu se pot realiza progrese concrete în ceea ce privește incluziunea socială a romilor. Raportul amintit arată că România nu dispune de date valide decât pentru 5 din cei 12 indicatori de bază pentru măsurarea gradului de incluziune socială. Fără date concrete, nu se vor cunoaște la nivelul decidenților nici problemele cu care se confruntă romii, nici gravitatea acestora. Fără date concrete, politicile publice riscă să fie irelevante și ineficiente. Fără date concrete, se vor repeta stereotipuri și inexactități care riscă să prejudicieze minoritatea romă și să perpetueze astfel cercul vicios al excluziunii.

Dar să ne întoarcem din nou la tehnologia IT și incluziunea socială. Un studiu recent al companiei Analysys Mason demonstrează că o creștere de 10% a penetrării serviciilor de internet aduce cu sine o creștere de 37% a veniturilor în domeniul educației și de 43% a celor în domeniul sănătății. Cu alte cuvinte, cu cât crește accesul la internet crește și activitatea în educație și sănătate, generând venituri suplimentare. Pe lângă aceste domenii, s-a demonstrat în nenumărate rânduri și impactul pozitiv al internetului în ceea ce privește buna guvernare, democrația reală și accesul la servicii generatoare de venit. Pe scurt, tehnologia IT are un impact pozitiv asupra bunăstării.

În condițiile în care doar o abordare integrată, multidimensională a incluziunii sociale poate da rezultate sustenabile, poate e de dorit ca și aspectul tehnologic să fie luat în vedere atunci când se gândesc politici publice pentru minoritatea romă. Ne gândim adeseori la România anului 2050, în care, conform prognozelor Eurostat, din cele 16 milioane de cetățeni români, 10% vor fi romi. Adeseori spunem că romii trebuie priviți ca resursă, nu ca problemă, iar în resursele anului 2050 trebuie investit încă de pe acum, din toate punctele de vedere. Inclusiv din punct de vedere al tehnologiilor IT și al alfabetizării digitale.

Etichetat cu: , , ,
Postat în Blog old

Ce facem cu românii?

Mălin Bot, redactor-șef la adevărul.ro, și-a suflecat mânecile la-nceput de an și s-a luat la trântă cu o problemă spinoasă. „Ce facem cu ţiganii?”, se întreabă el în editorialul din 6 ianuarie. De fapt, doar titlul e interogativ, pentru că pe parcursul textului jurnalistul pare să dispună de fapt de numeroase certitudini, pe care le împărtăşeşte generos şi cititorilor, fără să facă prea multe eforturi de argumentare. Oricum, dacă faceţi experimentul de-a parcurge la-ntâmplare un număr variabil de texte de opinie apărute prin ziare şi reviste româneşti în căutarea unor texte argumentate, cel mai probabil e să dați peste păreri fixe, pe care cititorul ar face bine să le ia de-a gata. Poate asta e și una dintre cauzele pentru care comentariile online sunt, în mare lor majoritate, atât de violente. Dar aceasta e altă poveste.

Înainte de-a parcurge articolul semnat de Mălin Bot, e de remarcat că titlul însuși dă o direcţie clară de lectură: e o întrebare scurtă, deci urgentă; foloseşte, fără să se sfiască de posibile corectitudini politice, cuvîntul ţigani şi se sprijină pe un verb de acţiune – facem – pe cât de vag, pe atât de puternic, pe care-l pune la persoana I plural, asumând participarea colectivă nu doar la constatarea „problemei”, ci şi la „rezolvarea” ei. După acest titlu nu urmează însă invitaţii la reflecţie sau alte întrebări (cele retorice nu se pun, evident, la socoteală), ci o sumă de constatări esenţializate pînă încep să semene cu niște maxime. Am avut senzația că lecturăm o declarație de principii mai degrabă decât un articol de opinie. Faptul că textul e găzduit la rubrica de „opinii” pare mai degrabă un neajuns tehnic al organizării editoriale; el ar fi meritat o rubrică nouă, de genul „Certitudini apriorice” sau „Idei fixe”. În fine.

În paragraful care introduce textul, autorul promite să se războiască cu ipocrizia politicienilor, a societăţii civile şi a jurnaliştilor, născută din politicile anti-discriminare impuse de „lumea civilizată”. Trei paragrafe mai departe, după ce expediază rolul unei instituţii precum CNCD, rezumându-l în rolul de-a păzi filosofia anti-discriminare, jurnalistul constată că „vârful de lance” [al ipocriziei] este schimbarea denumirii de ţigan în rom. De ce? Pentru că „Dincolo de impunerea acestei schimbări nu s-a făcut nimic real pentru a rezolva sau măcar a înțelege, în proporțiile ei reale, o problemă națională extrem de gravă.” Lăsând deoparte faptul că încurcă domeniile – una e amendarea cu indicaţia „peiorativ” a cuvântului țigan și indicarea drept corectă a etnonimului de rom, alta e „făcutul”, adică domeniile de intervenţie –, autorul nu spune de unde ştie că nu s-a făcut nimic, iar diateza reflexivă a verbului nu lasă nici loc să se-nţeleagă cine anume trebuia să facă ceva: politicienii?, jurnaliştii?, societatea civilă?, societatea în general? sau romii înşişi? Efectul acestei schimbări (de altfel, recente) este că „acum, în toată Europa, România este confundată cu patria rromilor”. Semnalăm în trecere că România este patria tuturor cetăţenilor români, deci şi a romilor. Iar pentru „nefericita” suprapunere fonetică între cuvântul rom şi numele ţării în care trăim şi scriem e mai bine a se vedea tratate de lingvistică. Dar, repetăm, scopul lui Mălin Bot nu este de a(-şi) pune întrebări: verbele din textul lui sunt la modul indicativ, timpul prezent: ele vor să exprime realităţi durabile şi fixe. De genul: „Adevărata problemă nu este cum trebuie să le spunem țiganilor, ci faptul că există diferențe majore de mentalitate și stil de viață, care agravează percepția negativă a acestei etnii.” Aproape fiecare paragraf începe cu o sintagmă bolduită şi enunţă o constatare, pe care autorului nu i se pare necesar s-o demonstreze. El afirmă pur şi simplu. Uzând de o retorică grosieră, autorul reușește să plaseze mingea într-un teren despre care, deşi nu pare să ştie prea multe, e dispus să emită consideraţii perene: diferenţele culturale. Nicio cifră, nicio statistică (argumentul excluderii romilor prin sărăcie e expediat sumar, într-o retorică de tip „agenturili străine”, ca fiind emis de o Europă care încă nu se confruntase cu „stilul de viață al țiganilor”) nu-i tulbură lui Mălin Bot perseverenţa cu care faultează orice reguli ale unui discurs de opinie; iar la final, ca pentru a mima bunele intenţii şi sincera sa preocupare pentru convieţuire, după ce a identificat „problema” în „faptul că există diferenţe majore de mentalitate şi stil de viaţă, care agravează percepţia negativă a acestei etnii”, redactorul-şef al Adevărului invită la un dialog „deschis, fără ipocrizie, despre aceste diferenţe (sublinierea noastră, de data aceasta)”. Cât de deschis e dialogul urmează a se vedea în comentariile din subsolul lui, pentru cei care au stomac să citească din nou toate zoaiele făcute posibile de anonimitatea virtuală şi de lipsa oricărei moderări (de moderaţie nu mai vorbim) pe site. Să vorbim din nou despre cum presa alege să facă vizibile doar „clanurile ţigăneşti”, căsătoriile timpurii, infracţionalitatea din rândul romilor şi alte subiecte „scandaloase”, care nu fac decât să stimuleze indignarea gratuită a opiniei publice? Nu, mulţumim.

Postat în Blog old