Mesaj de Ziua Romilor

8_aprilCu un număr aproximativ de 10-12 milioane de persoane, romii sunt cel mai mare grup minoritar din Europa. De sute de ani, romii sunt subiectul suspiciunilor, mitologiei, discriminării, deportării, sclaviei și genocidului, trăind adeseori în afara granițelor societății.

Cu cât mai mult cu cât lumea șterge granițele, cetățenii ar trebui să spargă prejudecățile și să trăiască împreună ca oameni liberi. Europa este plină de romi care sunt studenți și profesori, doctori și asistenți medicali, avocați, ingineri, muzicieni și artiști.

Nimeni nu este bun sau rău din cauza originii etnice și pe deasupra, fiecare dintre noi, într-un fel, putem fi o minoritate catalogată de ceilalți. O țară nu poate fi niciodată prosperă dacă sute de mii de oameni sunt excluși din planurile de dezvoltare ale societății.

Nu ar trebui să existe oameni cu potențial nefolosit  pe deplin. Astăzi, toată lumea poate contribui pentru bogăția comună a viitorului. Nicio persoană cu prejudecăți sau temeri față de altă rasă, culoare sau religie, nu poate fi liber. Prin provocarea dezbaterilor, noi trebuie să acționăm astfel încât mintea oamenilor să evadeze din închisorile create de ei înșiși.

Proiectul PAIRS urmărește să colecteze exemple pozitive de intervenții și politici la nivel local și regional care au servit la incluziunea eficientă a comunităților de Romi din Albania, Bulgaria, Ungaria, Italia și România. Dacă ai o poveste care merită împărtășită, ne poți găsi pe Facebook sau ne poți scrie la office@agentiaimpreuna.ro . Ori, poți pur și simplu să transmiți mai departe acest text.   

Postat în Blog old, Stiri

Gânduri pentru 2014

Nu sunt fană a postărilor de genul acesta, dar în urmă cu câteva săptămâni am avut parte de experienţă minunată!

Am ajuns în judeţul Galaţi cu caravana „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, iar după experienţa celor aproximativ 110 de şcoli vizitate, eram aproape sigura că am văzut orice: copii romi care au puterea de a visa dincolo de bariere, timizi, ruşinaţi, speriaţi…profesori nu prea convinşi de toleranţă şi multiculturalism…Eram convinsă că voi găsi din nou aceeaşi situatie. Am avut 7 şcoli de vizitat, programul un pic aglomerat, dar împreună cu colegul meu am hotărât că este bine să mergem în toate şcolile chiar dacă ştiam că fizic vom face cu greu faţă (la un moment dat am rămas fară voce). Au fost două experienţe minunate care m-au făcut să îmi pun o mulţime de întrebări, dar în acelaşi timp mi-au întărit convingerea că ceea ce facem este bine!

Ajungem în şcoala din Umbrăreşti şi începem cu prima grupă, formată din clasele mari. Observ că sunt câţiva romi, pune filmuleţul şi vorbim despre el. În timp ce vorbeam am văyut acea sclipire în ochii lor, iar faptul că unii au recunoscut că sunt romi pentru prima oară a fost o surpriză pentru ceilalţi. Ce i-a făcut pe acei copii să spună că sunt romi? Poate că m-au văzut pe mine sau pe cei din film şi şi-au dat seama că nu sunt singuri şi că şi noi avem oameni cu care ne putem mândri.

O fată, Eugenia, îmi pune o întrebare care mă face de fiecare dată să simt fiorul amintirilor pe care de multe ori am încercat să le ascund, dar pe care acum sunt dispusă să mi le amintesc. Aşa că încep să povestesc despre mine şi cum am reuşit să ajung acolo unde sunt. La final, colegul meu mi-a spus ca nu m-a recunoscut, aveam vocea tremurând. Da… acea fată mi-a adus ainte de mine şi de cât de mult mi-am dorit ca în şcoala în care eu am învăţat să vină cineva să îmi spună că pot mai mult, chiar dacă sunt roma. Eugenia a venit la sfârşitul orei, plină de emoţie, a simţit nevoia să mă îmbrăţişeze şi să îmi spună că avea nevoie de noi, că era atât de descurajată din cauza sărăciei încât se gândea să renunţe la şcoală. Îmi promite că o să lupte, dacă eu şi ceilalţi din film am putut, sigur şi EA POATE!

Avea nevoie de noi, dar cred că mai mult am avut eu nevoie de ea! Asta pentru că mi-a reamintit pentru ce lupt şi mi-a arătat că în ciuda birocraţiei şi a oboselii, TREBUIE să continuăm! Şi asta vom face! Nu ne vom opri până când toţi copiii romi şi neromi vor vedea că TOTUL ESTE POSIBIL atunci când îţi doreşti, munceşti şi crezi în tine!

 

PS: Eugenia a fost atât de emoţionată încât a uitat numărul ei de telefon, atunci când i-am spus că vreau să o mai sun, să vorbim despre orice. I-am dat cartea mea de vizită. M-a sunat zilele trecute…

Postat în Blog old

La mulți ani tuturor!

„A visa înseamnă a crea. O dorință este o chemare. Să construiești o himeră înseamnă să provoci realitatea” (Victor Hugo).

Cam asta ne-am propus să facem de 14 ani și promitem că vom continua a o face și în anii ce vin. Să provocăm, să creăm dorința de a te bate cu propriile tale limite, să construim o altă realitate pentru copiii noștri.

Mulțumim celor care au grijă ca activitatea noastră să fie orientată către nevoile reale ale oamenilor și care ne aduc aminte că principiile nu sunt doar niște chestii pe care le respectăm doar atunci când ne convine! Mulțumim celor care ne arată că fariseismul și fățarnicia sunt încă prezente în viața publică actuală. Suntem îndatorați celor care ne împing să ne depășim limitele oferindu-ne propriul exemplu de luptă și sacrificiu, exemplu pe care îl arătăm și altora! Mulțumim prietenilor și criticilor. Mulțumim celor care ne-au fost alături, celor ce încă ne sunt precum și celor care ni se vor alătura. Mulțumim vouă, celor care citiți aceste rânduri, pentru că vă pasă!

Anul care vine să fie cel puțin la fel ca acesta. Să fim sănătoși și să continuăm a face ceea ce am început să facem ÎMPREUNĂ!

La mulți ani tuturor!

Postat în Blog old

But bars angle, raja Presedinto!

Acum 3 ani cu ocazia zilei de nastere a Presedintelui Basescu publicam, pe blogul Agentiei, un articol inititulat „La multi ani, dle Presedinte, din partea unui tigan”. Cum foarte multe lucruri nu s-au schimbat de atunci, cu ocazia implinirii varstei de 62 de ani, o sa republic textul fara nici o modificare de continut. Cu toate acestea, oricat de ciudat ar parea, omul politic Basescu ramane unul dintre cei mai deschisi politicieni fata de romi. Si asta spune mult despre modul in care politicul romanesc se raporteaza la provocarile a 7% dintre cetatenii Romaniei...

La multi ani dle Presedinte! Sper ca odata cu inaintarea in varsta sa reusiti sa fiti presedintele pe care l-am votat in 2004 si sa ma convingeti ca decizia de a nu va mai vota in 2009 a fost una gresita! Pana acum nu reusiti decat a ma convinge ca inaintarea in varsta nu aduce, in cazul dumneavoastra, si maturitatea necesara unui Presedinte a tuturor romanilor.
In ultimii ani ati reusit sa spuneti despre mine si despre familia mea (nu in mod direct, ci prin afirmatii generale de tipul celor exprimate ieri in Slovenia) ca a fi rom (sau tigan – cum mai nou va place sa ne spuneti) este egal cu a fi cersator in fata muzeelor europene, a fi analfabet, hot si imputit si beneficiar de venit minim garantat! In ultimii ani ati spus ca principala noastra problema este faptul ca suntem nomazi, ca nu ne putem adapta la un loc de munca, ca ne casatorim copiii de mici, ca suntem – nativ – inadaptabili.
Ei bine, atat eu cat si familia mea (si ca mine alte zeci de mii de familii de romi) nu am cersit, am fost in fata muzeelor insa pentru a le vizita, avem studii (chiar superioare), ne spalam (uneori si de doua ori pe zi) platim taxe si impozite chiar mai mult decat o fac altii. Nu am simtit nevoia sa migram nici macar pe alta strada, am avut 45 de ani in campul muncii (cazul tatalui meu), ne-am casatorit la 20 de ani (varsta la care s-au casatorit parintii mei) si relationam zi de zi cu fel de fel de oameni.
Nu sunt suprins de declaratiile domniei voastre! Faptul ca ele pot fi catalogate, cu usurinta, ca fiind cel putin defaimatoare la adresa unui minoritati nationale recunoscute in Romania nu ar fi de grav daca aceste declaratii nu ar fi facute de catre Presedintele tuturor romanilor inclusiv a celor apartinand minoritatii rome. Nu sunt surpins nici macar de faptul ca nu intelegeti ca astfel de declaratii umbresc si chestiile “misto” (ca sa folosesc un cuvant care sper sa aiba efectul pavlovian asupra dumneavoastra) pe care le-ati facut in aceeasi ultimii ani (includerea romilor ca victime ale holocaustului, includerea problematicii rome in rapoartele diferitelor comisii prezidentiale etc). Nu sunt surprins de faptul ca in timpul campaniei electorale din 2009 onorati cu prezenta evenimentele romilor (vezi Costesti), va promovati imaginea prin manele si valorificati voturile romilor in aceeasi masura ca pe cele a romanilor. Nu sunt surprins nici macar de faptul ca aveti impresia ca romii pot fi recunoscuti usor dupa anumite aspect fizionomice aparte (chestia cu forma mainilor pe care ne-ati spus-o intr-o intalnire la Cotroceni dupa episodul “Tiganca imputita”) fara a realiza ca aceasta teorie a stat la baza unui fel de a gandi/actiona intr-o perioada de trista amintire pentru intreaga Europa.
De ceea ce sunt suprins este ca aveti 59 de ani, 20 de politica la nivel inalt, ati fost secretar de stat, ministru, sef de partid, primar si Presedinte si inca nu stiti sa “ascundeti” aspectele care pot sa va dauneze! Iar a fi catalogat, cu argumente solide, ca fiind rasist nu face cinste Romaniei! Si chiar cred ca sunteti…..
But Bars Angle (tr: La multi ani) dle Presedinte!

Postat în Blog old

Despre îngeri (blonzi) și demoni sau un alt fel de „Dacă nu stai cuminte vine țiganul și te fură!”

De câteva săptămâni suntem martorii unui flux informațional generat de un caz: în urma unei percheziții realizate de poliția din Grecia în localitatea Farsala, în cadrul unei familii a fost identificată o fata care a trezit suspiciunea autorităților datorită faptului că era blondă. Dacă subliniem faptul ca familia în cadrul căreia s-a găsit fata (Maria este numele ei) era de etnie romă zugrăvim imaginea completă a cazului.

Știrea a fost preluată de presa din toata lumea iar Maria a primit, din partea presei, apelativul de înger blond. Imediat a fost făcută o paralelă între acest caz și cazul Maddie McCann , fetița din Anglia răpită/dispărută acum 6 ani pe când se afla cu familia in vacanță, inducându-se idea conform căreia copila a fost răpită de către țigani. În câteva ore, poliția din Grecia a primit 8000 de apeluri referitoare la acest caz .

După cercetări și analize ADN s-a adeverit ceea ce „părinții adoptivi” din Grecia au susținut încă de la început și anume faptul că Maria le-a fost încredințată de părinții naturali, o familie de romi din Bulgaria care nu avea mijloacele financiare să o crească. Din momentul în care s-a demonstrat că Maria este romă interesul presei față de caz a devenit zero, reacțiile sforăitoare ale publicului au dispărut iar drama fetei și familiei din care provine a devenit nesemnificativă.

Pentru mine acest caz, si modul în care a fost reflectat de către presă, este unul etalon atunci cînd vorbim despre percepția romilor in spațiul public. Să explic, pe scurt:
1. Pentru cei care nu știu, poliția elenă efectua o razie pentru a contracara o rețea de trafic de arme și droguri. Înfățișarea fetei a atras atenția polițiștilor si anume părul blond și ochii verzi (trăsături specifice „îngerilor”). Nimeni, chiar absolut nimeni, nu s-a gândit să spună susținătorilor ideii că romii sunt persoane negricioase (vezi definiția din DEX 1998) că au o problemă de percepție și cunoaștere a subiectului. Culoarea pielii și a ochilor nu este nicidecum un indiciu asupra apartenenței la etnia romă, foarte mulți dintre romi având caracteristici „angelice”.
2. Maria a fost numită “înger” până când apartenența ei etnică a fost certificată. După acest moment nu a mai fost numită în nici un fel. Emoțional ea a trecut, însă, prin iad.
3. Nimeni nu ne-a spus dacă minora a fost supusă unor rele tratamente sau era folosită pentru comiterea unor infracțiuni. Cu alte cuvinte nu am fost informați dacă familia care avea grijă de Maria era una “creștină“ sau “păcătoasă“.
4. Nimeni nu a vorbit de caracatița traficului de ființe a căror victime sunt copiii care provin din familiile sărace. Multe dintre familiile care se zbat în sărăcie recurg la soluția de a-și încredința copiii traficanților sau proxeneților fie știind foarte bine ce trebuie aceștia să facă pentru noii lor stăpâni fie sperând într-o viață mai bună. În aceeași linie nimeni nu a evaluat efectul pseudo-campaniilor implementate în acest domeniu sau a acțiunilor instituțiilor care ar trebui să se bată cu acest flagel. Și nu voi folosi corelație etnică la acest punct pentru simplu motiv că infractorul/victima nu are, în acest caz, identitate etnică.
5. Efectul de stigmatizare a unei comunități care deja este supusă stigmatizării a fost imens. Cele 8000 de apeluri telefonice care au urmat anunțului autorității demonstrează, o dată în plus, că “Dacă nu stai cuminte vine țiganul și te fură“ este o zicală extrem de uzitată. Reamintim că într-o perioadă de criză economică extremismul crește.
6. Expunerea media a acestui caz este tipicul manipularii și discriminării (demonilor) fața de romi în prezentarea acestui caz apartenența etnică nu are nicio relevanță, cazul a pornit de la o “probă“ administrată în cel mai lombrozian mod, mediatizarea a fost făcută excesiv fără nici o mica analiză de conținut a informației primite chiar dacă aceasta putea să genereze, pe fondul emoției provocate, tensiuni sociale de necontrolat.

Postat în Blog old

Scrisoare către Ministrul Educaţiei

Domnului Remus Pricopie

Ministru, Ministerul Educaţiei Naţionale

Budapesta, Bucureşti, 30 septembrie 2013

Domnule Ministru,

European Roma Rights Centre (ERRC), Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii – Romani CRISS, Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună” şi Policy Center for Roma and Minorities îşi exprimă profunda indignare faţă de recentele declaraţii ale domnului Király András György, Secretar de Stat pentru Minorități în Ministerul Educaţiei, privind educaţia copiilor romi şi eforturile de a asigura calitatea educaţiei minorităţilor etnice şi naţionale în România.

Organizaţiile semnatare au o bogată experienţă în combaterea discriminării împotriva romilor şi a garantării dreptului la educaţie a copiilor romi, în România şi în Europa, şi depun eforturi în scopul reformării sistemului educaţional în scopul incluziunii tuturor copiilor, indiferent de etnie, statut social, dizabilitate sau orice alt criteriu.

În data de 20 septembrie 2013 domnul Secretar de Stat a declarat pentru ziarul Ring că nu şi-ar trimite copilul la o şcoală unde ponderea romilor este semnificativă, afirmând următoarele “Trebuie să înţelegem şi faptul că părinţii doresc unităţi şcolare unde este ordine, unde este disciplină şi unde se mai şi învaţă. Este o problema generală, iar referitor la acele unităţi unde ponderea rromilor este semnificativă, dacă este delăsare, dacă este debandadă, bineînţeles ca nici eu nu mi-aș lasa copilul acolo”.

Departe de a recunoaşte rolul prejudecăţilor majorităţii în problema segregării şcolare a romilor, domnul secretar de stat pare a-şi asuma aceste atitudini, raţionalizând segregarea şi blamând exclusiv comunitatea romă şi copiii romi. Aceste declaraţii larg mediatizate constituie discriminare directă şi sunt de natură a contribui la perpetuarea unor stereotipuri negative, conform cărora, romii în general, ar fi caracterizaţi de dezordine şi lene, iar copiii romi nu ar vrea să învețe. Acest tip de aserţiuni cu caracter general constituie o regretabilă contribuţie a unui înalt demnitar al statului român, responsabil de problematica educaţională în domeniul minorităţilor, în virtutea funcţiei ocupate, la consolidarea atitudinilor prejudiciante faţă de romi.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat recent că, în contextul discriminării istorice a romilor şi în mod particular a copiilor romi, statului îi revin obligaţii deosebit de stringente[1]. Romania s-a angajat să adopte atât măsuri de protecţie cât şi de garantare a drepturilor copilului, inclusiv de etnie roma, prin semnarea și ratificarea unei serii de tratate privind drepturile omului precum și prin dezvoltarea şi punerea în aplicare a unei strategii naţionale de incluziune socială a romilor care are la bază principiile nediscriminării şi respectării demnității umane[2].

Declaraţiile domnului secretar de stat sunt de natura a aduce atingere demnitații minorității rome din Romania în general și a copiilor romi în particular. Mai mult, aceste declaraţii daunează cooperării dintre instituţia dumneavoastră şi societatea civilă romă, care a dus la adoptarea Ordinului nr. 1540/2007 privind prevenirea, interzicerea şi eliminarea segregării şcolare a copiilor romi. Afirmaţiile secretarului de stat contravin flagrant prevederilor acestui ordin şi angajamentului asumat de Ministerul Educaţiei în eradicarea segregării şcolare. Ar fi regretabil să i se permită acestuia să submineze, prin declaraţiile sale, eforturile instituţiei dumneavoastră în promovarea educaţiei incluzive, eliminarea segregării şi implementarea măsurilor afirmative în învăţământul superior[3].

Considerăm că opiniile exprimate de secretarul de stat sunt incompatibile cu rangul său de înalt demnitar al Statului roman. Vă reamintim că dreptul european impune adoptarea de măsuri eficace, proporţionale şi disuasive împotriva discriminării directe[4]. Mai mult, o sancţiune pur simbolică nu poate fi considerată compatibilă cu implementarea corectă şi efectivă a legislaţiei anti-discriminare a Uniunii Europene[5]. Lipsa unei reacţii ferme faţă de aceste declaraţii ar expune ministerul la consecinţe legale în temeiul legislaţiei anti-discriminare naţionale şi europene.

Subliniind încă o dată îngrijorarea faţă de caracterul prejudiciant al respectivelor declaraţii, organizaţiile semnatare consideră necesară delimitarea Ministerului Educaţiei faţă de poziţia exprimată de domnul secretar de stat, precum şi precizarea clară a angajamentelor şi intenţiei Ministerului de a depune în continuare eforturi în cooperarea cu societatea civilă şi comunităţile de romi în vederea asigurării incluziunii sociale şi a unui învăţământ de calitate şi nediscriminatoriu pentru copiii romi.

 

Cu deosebită consideraţie,

Dezideriu Gergely, Director executiv European Roma Rights Centre

Marian Mandache, Director executiv Romani Criss

Gelu Duminică, Director executiv Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Impreună”

Florin Botonogu, Preşedinte interimar Policy Center for Roma and Minorities

 

CC:

Viviane Reding, Comisar pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie, Comisia Europeană

Androulla Vassiliou, Comisar pentru Educaţie, Cultură, Multilingvism şi Tineret, Comisia Europeană

Nils Muižnieks, Comisarul pentru Drepturile Omului, Consiliul Europei

Csaba Asztalos, Preşedinte al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării

 

Pentru a vizualiza varianta în engleză, accesaţi linkul următor romania-letter-concern-hate-speech-30-september-2013-english

 



[1]Horvath şi Kiss c. Ungariei, cererea nr. 11146/11, Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 Ianuarie 2013, paragraful 104, disponibil la: http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-116124

[2] Strategia Guvernului Romaniei de Incluziune a Cetățenilor Români Aparținând Minorității Romilor Pentru Perioada 2012-2020 (Strategia de incluziune 2012-2020), pag. 15, disponibil la: http://www.gov.ro/upload/articles/117977/1-2784-anexa-hg-sgg-13-decembrie-strategie-romi.pdf

[3] Ibid

[4] Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 Iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane fără deosebire de rasă sau origine etnică, articolul 15

[5] Asociația Accept c. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aplicație numărul C 81/12, decizia Curții Europene de Justiție din 25 Aprilie 2013, paragraful 64, disponibil la: http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?docid=136785&mode=req&pageIndex=1&dir=&occ=first&part=1&text=&doclang=RO&cid=931754

Postat în Blog old

După tabăra de vară. Impresii

Există clipe, oameni și fapte care nu se uită! Aceasta este una dintre lecțiile pe care le-am învățat în cadrul Taberei de Practică “Comunitatea prin ochii tinerilor”, lecție care nu se preda la școală.
Am plecat la drum, cu noaptea-n cap, spre localitatea Sângeru de Pădure din județul Mureș. Aici am stat 5 zile, timp în care am desfășurat activități cât mai diverse, printre care: jocuri cu copii, acțiuni de empowerment cu tinerii și femeile din comunitate, teatru forum cu noi ca actori principali, sub îndrumarea domnului Rudy Moca căruia îi mulțumim, în mod special, pentru toate învățăturile și experiențele de viață împărtășite cu noi, dar și sfaturile oferite. Vă mulțumim!
Am fost uimiți de impactul acestor activități asupra întregii comunități. Copiii se atașau de noi și abia așteptau următoarea întâlnire; tinerii își “deschideau sufletele” în fața noastră, la fel și femeile; iar piesa de teatru interpretată de noi, i-a pus pe gânduri pe mulți părinți, dar și tineri.
Dar cu toate acestea, această tabăra a fost adresată nouă, studenților, deoarece ne-a oferit șansa de a pune în practică ceea ce am învățat în timpul cursurilor, ajutându-ne astfel să facem trecerea de la mediul educațional spre piața muncii. Dar nu doar atât! Aici am reușit să formăm un grup de prieteni, pregătiți să ne implicam activ în societate și, de ce nu, să fim un exemplu pentru ceilalți!

DSCF0464

Au fost 5 zile pline. Pline de zâmbete de copii, pe fața cărora se citea bucuria, dar și mulțumirea. 5 zile pline în care învățam lucruri noi și descopeream persoane noi. 5 zile în care am găsit prieteni. 5 zile în care am învățat mai multe despre noi. 5 zile în care ne-am regăsit pe noi înșine. 5 zile care ne-au ajutat să nu uităm că avem nevoie de puțin pentru a face lucruri mari.
Dar cum orice lucru frumos are un sfârșit, ieri după-amiază, tabăra s-a încheiat și am pornit spre București gândindu-ne la promisiunea făcută întregii comunități, aceea de a reveni și anul viitor, promisiune pe care cu siguranță vrem sa o respectam!
Irina Niculae, participantă tabără

Postat în Blog old

14 ani de întrebări și îndoieli

A continua să crezi zi de zi în ceea ce faci, timp de 14 ani, nu este ușor mai ales atunci când faci ceea ce Agenția Împreuna încearcă să facă.

În această dimineață am avut o discuția cu o colegă de-a mea care îmi spunea că unul dintre motivele pentru care nu poate să programeze cele ce urmează a fi implementate mai bine și mai în detaliu decât o face este faptul că simte că nu mai crede în ceea ce face. Privirea pe care o avea în timp ce îmi spunea acest lucru mi-a sfredelit sufletul încercând, parcă, să caute o reacție din partea mea care să o re-echilibreze emoțional. În timp ce îmi se spunea acest lucru mi-am adus aminte de multe clipe de cumplită descumpănire pe care le-am avut de-a lungul celor 11 ani de lucru în Agenția Împreună, stare dată în principal, de sentimentului prea puținului făcut.

Sunt multe cele făcute de Agenția Împreună în cei 14 ani de activitate: s-a susținut dezvoltarea instituțională a zeci de organizații non-guvernamentale care lucrează la nivel local (în mod direct – prin fonduri și acțiuni dezvoltate de staff-ul propriu sau indirect prin contribuția majoră pe care am avut-o la realizarea și implementarea unor scheme de grant destul de mari), s-au creat premisele participării active a mii de oameni (romi si ne-romi) la deciziile promovate de autoritățile locale care îi vizează, am contribuit la dezvoltarea socio-economica a zeci de localități din România demonstrând că acolo unde investești cu încredere oamenii și a lor inițiative poți provoca bunăstare, am lucrat pentru combaterea stereotipurilor atât la nivelul cuvintelor cât, mai ales, la nivelul invididului. Am făcut toate acestea însă de multe ori sufletul ne este încă gol, pentru ca tot ceea ce am făcut se înscrie în ceea ce este normal să se respecte și să se facă, iar a lupta pentru normalitate este pe cât de frustrant pe atât de consumator de energie.

“There is no passion to be found playing small – in settling for a life that is less than the one you are capable of living” (tr. Nu există nicio pasiune în a te mulțumi cu o viață inferioară celei pe care ești capabil să o trăiești) spunea, cu ani în urmă un mare om care a ales să își dedice viață luptei pentru normalitate, respectiv Nelson Mandela. Nu este nici glorie în a face ceea ce facem și departe de a fi o datorie pe care am avea-o față de știu-eu-cine. Ceea ce facem este doar un stil de viață pe care ni l-am asumat, niște valori la care am achiesat în atât de mare măsura încât le-am internalizat ca și normale. Atunci când valorile noastre se izbesc de valorile celor “din afară“, e normal să le punem la indoială, nu de alta însă parafrazându-l pe Descartes, doar așa ne putem da seama că existăm.

Existăm de 14 ani și vom continua să o facem pentru că ne îndoim. Îndoindu-ne de ceea ce facem ne ajută să găsim metodele cele mai bune de a arăta tuturor, inclusiv nouă, că cei cu care lucrăm pot și merită o viață mult mai bună decât o au. Îndoindu-ne de utilitatea muncii noastre ne obligă să cautăm răspunsuri la întrebări care pot conduce la rezultate mult mai bune decât ceea avem acum. Indoindu-ne de noi înșine ne demostrăm faptul că nu ne credem mai buni decât suntem.

Sunt 14 ani de întrebări și îndoieli. La mulți alți ani, dragii mei!

PS. În data de 22 iulie 1999 lua ființă, la Brasov, Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună. 2 luni mai târziu ne mutam sediul în București.

Postat în Blog old

Egalite, fraternite, Ponta!

In cadrul intalnirii cu premierul Frantei aflat in vizita la Bucuresti, prim-ministrul Romaniei, dl Victor Ponta, a afirmat ca a fost discutata si „o provocare importanta – integrarea minoritatii rome”, afirmand „inca o data ca Romania isi asuma toate responsabilitatile care ii revin in acest domeniu”. „Solutia pe termen mediu si lung pentru aceasta problema revine Romaniei si solutia este integrarea aici, in Romania, a reprezentantilor minoritatii rome”, a subliniat primul ministru roman, subliniind insa ca tara noastra are „nevoie de colaborare, de sprijin pentru ca acest obiectiv pe termen mediu si lung sa fie indeplinit” (sursa Hotnews.ro).
In plus, dl, Ponta a facut referire ineficienta muncii depuse de ONG-urile rome in ultimii 20, ele fiind considerate “responsabile” pentru situatia actuala: “(….)Organizatiile neguvernamentale pe care le invocati sunt responsabile de 20 de ani de aceste politici, actualul Guvern, doar de un an. Însa în 20 de ani s-au folosit foarte multi bani, s-au facut foarte multe dezbateri si, din pacate, s-a dovedit un sistem neeficient. Deci, decizia Guvernului este de a folosi mai bine resursele financiare pentru proiecte concrete, cum este proiectul Ferentari, cel mai mare cartier din Bucuresti, care un proiect special dedicat de integrare si de dezvoltare a nivelului de viata” (sursa mediafax.ro).

Asa cum am facut si cu mesajele date de Presedintele Romaniei, haideti sa incercam sa analizam cata dreptate are domnul Prim-Ministru:

In creionarea scurtei noastre argumentantii vom porni de o definitie a societatii civile pe care o da unul dintre marii specialisti in studierea acestui “actor social”, respectiv Ernest Gellner „Definitia cea mai simpla, direct si intuitiv evidenta, dar si cu cea mai mare valoare, este ca societatea civila reprezinta acel ansamblu de institutii neguvernamentale diverse, suficient de puternice pentru a contrabalansa statul si care, fara a-l împiedica sa-si îndeplineasca rolul de mentinere a pacii si de a judeca impartial cu privire la interesele majore, este totusi capabil sa-l împiedice sa domine si sa atomizeze restul societatii” (Gellner, Ernest, Conditiile libertatii. Societatea civila si rivalii sai, Iasi, Editura Polirom, 1998, p. 20). Astfel, conform lui Gellner, principalul atribut al societatii civile (prin instititiile nonguvernamentale care-i stau la baza) este sa contrabalanseze “puterea statului” fara insa a-l impiedica sa isi indeplineasca mandatul.

Conform Constitutiei Romaniei, inca in vigoare, “România este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala” (Art.4.2) respectiv “Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari” art (16.1) ceea ce echivaleaza cu faptul ca “Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (art. 47.1).

Cele de mai sus, pot fi traduse, pe intelesul domnului Prim-Ministru cam asa:
– Romii sunt cetateni egali, Romania fiind patria lor.
– Faptul ca domnia voastra, in calitatea oficiala de sef al Guvernului, recunoasteti ca in ultimii 20 de ani Romania si-a incalcat propria Constitutie prin faptul ca nu si-a indeplinit obligatia de a lua masuri de dezvoltare economica si sociala care vizeaza cetatenii romani de etnie roma, lasand aceste masuri in responsabilitatea ONG-urilor, este pe cat de grav pe atat de ingrijorator.
– Din cele mai sus exprimate intelegem faptul ca in lipsa oricaror masuri de dezvoltare a romilor promovate de Guvernele ultimilor 20 de ani (cam asta ati spus) rolul ONG-urilor nu a mai fost cel de a “contrabalansa”, nu de alta insa nu a existat balanta pe care sa fie asezate rezultatele statului.
– Citand o analiza AMPOSDRU oferita in cadrul diverselor intalniri de la nivel national si european, autoritatile romanesti au aprobat in perioada 2007-2013 proiecte care vizeaza si incluziunea romilor (nu sunt proiecte exclusiv adreate romilor) in valoare totala de 250 milioane euro. Din totalul fondurilor disponibile Romaniei (aprox 40 miliarde de euro), suma respectiva echivaleaza cu un procent de 1,25%. Atat investim, asa rezultate avem. Pentru informarea dumneavoastra dorim sa mentionam ca majoritatea fondurilor, si in aceasta perioada si in cea cuprinsa intre 1990-2007, a avut ca principal gestionar autoritatile publice centrale si locale, nicidecum ONG-urile.
– Provocarile de dezvoltare ale romilor cuprinse in actualul draft de Parteneriat de Dezvoltare 2014-2020 sunt frumoase insa lipsesc cu desavarsire, asa ca este greu de definit cum intentioneaza Guvernul sa puna in aplicare “amenintarea” domniei voastre ca de acum “lucrurile vor fi luate in serios”. Pana acum problematica romilor a fost luata in discutie doar in cadrul unor discutii cu oficiali europeni, guvernul fiind “mut” pe acest subiect pe plan intern.
– Va rog sa cititi capitolul care face referire la situatia si provocarile romilor din Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale elaborat in 2009. Veti gasi multe idei…..
– Deasemenea va rog ca in rapoartele Guvernului dumneavoastra prezentate la nivel european sa nu mai mentionati masurile de incluziune dezvoltate de ONG-uri in ultimii 20 de ani: mediatori (scolari si sanitari), bursa locurilor de munca si caravana ocuparii, gradinite bilingve, programe de burse, programe de formare a studentilor, programe de planning familial si de combatere a stereotipurilor, proiecte culturale (gen Muzeul Romilor) etc. Sunt curios, in lipsa lor, ce poate zice Romania ca a facut….
– Din 1990 partidul pe care il prezidati a fost la Guvernare mai mult decat oricare alta forta politica romaneasca. Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor a fost realizata in mandatul dlui Adrian Nastase, mentorul domniei voastre si fost presedinte PSD. Situatia romilor de dupa 1990 este cea mai mare masura esecul PSD, si asta dumneavoastra trebuie sa va asumati!

Postat în Blog old

Băsescu, demografia și romii

Într-un interviu acordat ieri postului de televiziune Digi 24, președintele Băsescu a avut printre altele și câteva “opinii” vizavi de rezultatele Recensământului Populației realizat in 2011, a căror rezultate finale au fost anunțate. În conformitatea cu acestea, ponderea populației rome din România a crescut cu aproape 1% (ajungându-se la un 3,3% din totalul populației) față de 2002 iar numeric se înregistreaza un spor de aproximativ 100,000 de persoane.

Ce a spus însă președintele:
„Se schimbă structura populației și viteza va fi tot mai mare. Mă îngrozeste, și de ce deschid acest subiect: se va menține situația și va trebui ca generația care vine să țină un numar mult mai mare de pensionari. Dacă scade generatia tânară, cum să ții un numar mult mai mare de pensionari?”, a spus Basescu, citat de Hotnews via Mediafax.
„Un lucru este clar, daca nu se schimba tendința, și nu pot fi optimist, trebuie să facem să meargă la școală copiii romi și aș merge până la a sista alocația pentru copii dacă nu se duc la școală. Dacă se menține tendința, aceasta minoritate va deveni destul de consistentă și trebuie să fie la fel de instruită ca și majoritarii. Trebuie facut ceva”, a spus Basescu conform aceleasi surse.

Nu voi analiza pozitia presedintelui din perspectiva “de drepturile omului” (continui să cred că președintele Băsescu are o reală problemă de relaționare cu minoritatea romă și ca multe din afirmațiile dumnealui pot fi catalogate cu ușurință ca fiind discriminatorii http://blog.agentiaimpreuna.ro/?p=283 ). Ce voi încerca este o analiza succintă a ce s-a întâmplat, în ultimii 10 ani, cu accesul copiilor romi la educație (I) și asupra corectitidinii mesajului prezindențial față de pericolul schimbării structurii demografice a României (II).

I. Conform datelor oferite de studiul “Romii din România – de la țap ispasitor la motor de dezvoltare” lansat de Agenția Împreună în aprilie 2013, situația actuala a romilor în ceea ce privește accesul la educație este caracterizată de:
– o scădere puternică a ponderii femeilor rome care afirmă că nu au nici o școală, 24,3% în 2012 față de 34% în 1998
– o dublare a numărului absolvenților de studii liceale ;
– o triplare a numărului de romi care au finalizat liceul în categoria tinerilor (17-25 ani) față de 1998;
– dublarea numărului romilor care au finalizat liceul indiferent de gen, de la 5,1% bărbați romi cu liceu finalizat în 1998 la 9,1% în 2012, și 4,3% femei rome cu liceu finalizat în 1998 la 8,6% în 2012
– dublarea numărului femeilor care au studii superioare, de la 0,7% în 1998 la 1,6% în 2012
– o distribuție inegală a veniturilor la același nivel de studiu, unul din patru romi cu liceu finalizat are venituri de peste 1500 ron, față de doi din patru neromi care au același nivel de studii au venituri peste 1500 ron
– participare de 75% la învățământul preșcolar: doar unul din patru copii romi cu vârstă peste 3 ani nu este înscris la grădiniță
– lipsa banilor pentru îmbrăcăminte și încălțăminte este principala cauza menționată de familiile rome pentru copiii care nu frecventează grădinița (40,5%)
– așteptări diferite cu privire la perspectivele educaționale ale copiilor în funcție de etnie și gen (romii mai pesimiști decât neromii, femeile rome mai optimiste decât bărbații romi)
– creșterea generală a educației în rândul populației romilor, cu mențiunea că putem observa în rândul populației tinere că urmează aceeași dinamică pozitivă ca în 1998, cu un număr mai mare de absolvenți ai ciclului gimnazial și nivelului liceal .

În continuare, cei mai afectați de problemele din domeniul educației sunt cei din gospodăriile cu venituri scăzute, din mediul rural, și femeile, însă se observă o dinamică pozitivă în special în ceea ce privește evoluția nivelului de educație la femei, care are tendința de a crește cu o viteză mai mare.
Provocările din domeniul educației cărora politicile publice va trebui să le găsească un răspuns potrivit se referă la eradicarea cauzelor adevărate ale nivelului de educație mai scăzut în rândul romilor, și anume, în primul rând, lipsa veniturilor (combaterea săraciei) care să asigure investiția în educația copiilor.

II. Că ne place sau nu, schimbarea structurii demografice este un lucru normal în evoluția unui stat. S-a intâmplat în ultima mie de ani și este un proces continuu. Pentru studiul acestor schimbari există știința care se numește demografie. Nu schimbarea demografică ar trebui să ne sperie ci efectele pe care aceasta le va produce în ordinea socială a urmatorilor 40-60 de ani.

Câteva elemente ale schimbărilor demografice la care vom asista în următorii ani:
– Populația României va fi de 15-16 milioane de locuitori în jurul anului 2050.
– Numărul de etnici maghiari va continua să scadă, trend care se va regăsi și în rândul populației de femei
– Populația României va fi una relativ îmbătrânită, vârsta mediană a populației va ajunde la aproximativ 52,2 ani in 2050 (comparativ cu 30,8 in 2010), locuind în special în mediul urban.
– România va deveni un fel de suburbie a Europei, zonă care va deveni o destinație pentru mulți vârstici care se vor muta aici din alte state europene datorită climei, mediului și puterii economice. În schimb, pe un fond de cerere din ce în ce mai mare la nivel european, forța tânără de muncă calificată din România va continua să migreze spre Vest.
– Ponderea romilor în totalul populației va crește pâna în jurul a 10%. Acest lucru nu se întamplă neaparat din cauza faptul ca romii fac mai mulți copii decât media naționala (trendul este în scădere și la romi și a ajuns – in 2013- la o medie care asigură conservarea numarului actual al populației – respectiv 2,2 copii/capita) ci mai degrabă a faptului că numărul de romi care își asuma identitatea etnică este în continua creștere (cu trend pozitiv). Reamintesc faptul că întotdeauna a existat o diferență majoră între numărul de romi autodeclarați la Recensăminte și estimările realizate de cercetările realizate de mediul academic românesc și european (chiar de 1 million de persoane). Din cauza structurii demografice interne, romii vor reprezenta o pondere importantă în populația activă a României cu vârta cuprinsă între 16-45 de ani.

În condițiile în care populația României îmbătrânește, iar presiunea asupra sistemului de pensii crește, a nu investi astăzi în resursa umană de mâine este o decizie cel puțin iresponsabilă. Minoritatea romă este una din resursele încă nevalorificate ale României și Europei, având în vedere dimensiunea, vârsta, şi, mai ales, apetenţa acestei minorităţi la dezvoltare, a cărei dinamică pozitivă reiese din analiza aprofundată a evoluțiilor din ultimii cincisprezece ani. Provocarea rămâne însemnată, dar soluțiile se pot sprijini pe dinamica pozitivă de schimbare socială care se întrezărește în spatele declarațiilor politice. În aceste condiții mesajul președintelului este, pe fond, corect.

Există însă vreo legătură între mesajul prezidențial și realitatea politicilor sociale promovate?

Promovarea dezvoltării sociale si a capitalului uman se face cu aceleaşi instrumente indiferent de grupul vulnerabil căruia îi este adresat: dezvoltarea resursei umane din administraţia publică, centrală şi locală astfel încât aceasta să fie înalt specializată şi dedicată muncii pe care o depune, colaborarea între instituţii pe orizontală şi pe verticală, finanţarea corectă a sistemelor de intervenţie, dezvoltarea mediului de afaceri, mediu care creează locuri de muncă şi a celui educaţional, care pregăteşte “muncitorii de mâine”, toleranţă zero faţă de orice formă de discriminare etc. sunt elemente pe care statul trebuie să le pună în practică pentru a promova dezvoltarea oricărui grup vulnerabil, fie că acesta este unul eminamente social sau/şi suprareprezentat etnic. O strategie de intervenție, în sensul de a provoca accesul real a romilor la sistemul de dezvoltare socială, trebuie să conţină elemente mulate pe cauze reale și specifice ale blocajelor, cauze între care neparticiparea la sistemul educațional ocupă unul dintre ultimele locuri. Nu în ultimul rând principala provocare este dată de faptul că romii “nu merg la scoală” sau de faptul că școala la care ei merg este de o foarte slabă calitate (lucru care aproape le garantează viitoarea prezență în rândul lumpenilor)? Cu alte cuvinte cei care merg (92% dintre copii romi frecventează școala primară cu regularitate) se regăsesc în rândul „contributorilor de bunăstare”?

Ca și provocare finală, are România o viziune reală, solidă și susținută de un plan operațional coerent de dezvoltare a capitalului uman care provine din interiorul minorității romilor? Mă tem că la aceste întrebări nu se poate răspunde dacă vom condiționa acordarea alocația de prezența școlară, pentru simplu motiv ca legea reglementează acest lucru încă din 2010 (articolul 8 aliniat 1 din Legea 277 din 24 decembrie 2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei).

Postat în Blog old