Aflaţi mai multe despre ce, cum şi câte au reuşit tinerii să schimbe în fiecare comunitate! – Judeţul Giurgiu

antet

Giurgiu şi   Singureni –  tinerii din cele două grupuri de iniţiativă au invitat oameni din oraş să li se alăture „La Cetate” (spaţiu potrivit pentru lansarea de lampioane) şi împreună să înalţe lampioane cu mesaje despre visele şi speranţele lor, mesaje anti discriminare şi mesaje despre unitate. Au participat peste 50 de persoane, iar acest fapt le-a dat încredere tinerilor să continue astfel de activităţi în oraşul lor, cu speranţa că în timp vor reuşi să diminueze gradul de discriminare dintre localnici. Tinerii din Singureni au ales o serie de materiale educaţionale pentru toţi elevii şcolii generale din localitate. Cu sprijinul tinerilor din Giugiu, tinerii din Singureni au organizat un colţ de cultură al etniei rome în incinta şcolii, ce conţine păpuşi de lemn îmbrăcate în port tradiţional şi alte informaţii despre cultura romă, cu scopul de a oferi tuturor celor care vizitează şcoala cât mai multe informaţii despre persoanele de etnie romă, luând în considerare faptul că majoritatea elevilor din şcoală sunt de etnie romă. Această idee a avut ca punct de plecare faptul că odată ce finalizează şcoala generală, tinerii din Singureni pleacă la liceele din Giurgiu, iar aici se confruntă cu situaţii de discriminare cărora nu ştiu să le facă faţă întotdeauna. Astfel, aceştia au considerat că este important ca elevii din şcoala generală să descopere mai multe aspecte ce ţin de cultura şi istoria romilor, putând astfel să facă faţă situaţiilor cu care se vor confrunta în momentul în care ajung la liceu.

Vedea – Tinerii şi-au dorit ca în comunitatea lor să există un after-school pentru elevii de la şcoala generală. Astfel, au purtat o serie de discuţii atât cu reprezentanţii şcolii, cât şi ai primăriei cu privire la acest aspect. La un moment dat, au identificat şi o sursă de finanţare pentru after-school, însă autoritatea publică locală era singura entitate eligibilă pentru a aplica, iar aceasta a invocat faptul că nu dispunea la acel moment de resurse necesesare pentru a demara un astfel de proiect. Tinerii s-au reorientat spre rezolvarea unei alte probleme, şi anume violenţa între membrii comunităţii. Luând în considerare experienţa tinerilor în lucrul cu copii, şi apropierea lor faţă de copiii din comunitate, precum şi faptul că au aflat că marea temere a copiilor este aceea a violenţei, fie din familie, fie de la şcoală, tinerii au organizat pentru elevii clasei a VII-a un atelier anti violenţă, în care au discutat despre importanţa muncii în echipă, despre cât de important este să fie prieteni şi să se poate sprijini unul pe altul, indiferent de situaţie.  I-au îndemnat pe elevi să discute cele învăţate şi cu ceilalţi elevi din şcoală şi împreună să organizeze un concurs de desene despre antiviolenţă, pe care apoi să le prezinte părinţilor şi profesorilor. Tinerii consideră că un pas spre rezolvarea problemei indicate de copii, ar fi investiţia în educaţie şi în activităţi de cunoaştere a Celuilalt. De aceea, tinerii au ales  aproximativ 200 de volume de cărţi şi împreună cu elevii au amenajat un colţ al culturii rome, ce prezintă păpuşi de lemn cu straie tradiţionale, informaţii despre meserii, precum şi informaţii despre persoane de etnie romă care au reuşit în viaţă prin intermediul educaţiei.

Frăteşti şi  Malu – tinerii din cele două grupuri de iniţiativă au participat la o serie de întâlniri cu membrii APL, în care şi-au declarat dorinţa de a promova educaţia în rândul celorlalţi copii şi tineri din cele două comune. Dorind să dea un exemplu pozitiv, tinerii au ales o serie de cărţi şi materiale educaţionale pe care le-au oferit şcolilor generale din cele două comunităţi, invitând elevi să li se alăture în demersul lor. De asemenea, au luat în considerare faptul că în şcoala din Malu, majoritatea elevilor sunt de etnie romă, şi de aceea au amenajat un colţ al culturii rome, ce prezintă păpuşi de lemn cu straie tradiţionale, informaţii despre meserii, precum şi informaţii despre persoane de etnie romă care au reuşit în viaţă prin intermediul educaţiei. Această idee s-a născut din faptul că la nivelul şcolii din comunitate, există deja un muzeul al comunităţii care prezintă aspecte din istoria localităţii, însă lipsea orice tip de informaţie cu privire la comunitatea de romi.

subsol

Postat în Poveşti din comunitate

Aflaţi mai multe despre ce, cum şi câte au reuşit tinerii să schimbe în fiecare comunitate! – Judeţul Dâmboviţa

antet

 

 

 

Băleni – a fost construit un parc de joacă la intersecţia dintre comunitatea de romi, cea de sârbi şi

cea de români. Tinerii au considerat că pot arăta întregii comunităţi despre cât de important este ca oamenii să îşi fie alături şi să se sprijine, indiferent de etnie, religie sau alte motive. Iar cel mai bun exemplu a fost acela al copiilor. Membrii comunităţii au fost atât de impresionaţi de reuşita tinerilor, astfel încât au decis să construiască un foişor lângă parc, pentru ca părinţii să fie alături de copii. Membrii comunităţii au recunoscut că la început nu au crezut în potenţialul tinerilor, dar au dovedit că pot munci împreună şi au promis că îi vor sprijini pe viitor. La momentul actual, tinerii şi-au asumat responsabilitatea de a „păzi” bunul mers al parcului, creând o serie de reguli pentru copiii (de exemplu: „dacă nu ţi-ai terminat temele, nu te poţi juca în parc”, „dacă depășești timpul alocat pentru a te juca cu o jucărie, trebuie să reciţi o poezie sau să citeşti o poveste celorlalţi copii din parc”, „întotdeauna avem grijă de cei mai mici să nu se lovească”, etc.). Reprezentanţii primăriei au declarat că au fost impresionaţi şi inspiraţi de ambiţia tinerilor şi au decis să contribuie financiar la construcţia parcului, aducând un tobogan şi un coş de gunoi. Pe viitor, şi-au propus să construiască mai multe parcuri în comunitate, astfel încât toţi copiii să aibă acces la un astfel de parc. 

Răcari –  Activităţile din cadrul proiectului au avut loc în localitatea Colacu, ce aparţine de Răcari. A fost amenajată în incinta şcolii generale prima bibliotecă din localitate. Acum, elevii beneficiază de aproximativ 200 de volume de cărţi, fie în limba română, fie în limba engleză.  Profesorii organizează săptămânal activităţi non-formale utilizând cărţile cele noi şi au declarat că cei mici sunt foarte încântaţi de poveşti. Cei mai mulţi dintre ei îşi doresc să devină precum noii lor eroi şi au planuri noi cu privire la ce vor să fie când vor fi mari. De asemenea, tinerii au organizat un colţ de cultură al etniei rome în incinta şcolii, ce conţine păpuşi de lemn îmbrăcate în port tradiţional şi alte informaţii despre cultura romă, cu scopul de a oferi tuturor celor care vizitează şcoala cât mai multe informaţii despre persoanele de etnie romă, luând în considerare faptul că majoritatea elevilor din şcoală sunt de etnie romă.

Gura Ocniţei – Iniţial tinerii au dorit să achiziţioneze costume pentru trupa de dans, însă s-au răzgândit, hotărând să amenajeze un loc de joacă pentru copii pentru că astfel vor beneficia mai multe persoane de investiţia din cadrul proiectului. În urma mai multor convorbiri telefonice şi a unei întâlniri între reprezentanţii Primăriei, Agenţiei Împreună şi tinerii din grupul de iniţiativă, Primăria şi-a asumat că va finanţa reconstrucţia parcului de joacă din incinta şcolii generale din comunitatea de romi. De asemenea, tinerii au organizat o serie de întâlniri cu reprezentanţii primăriei pentru a-şi exprima opiniile faţă de importanţa educaţiei în comunitatea lor şi în general. Drept urmare, au ales aproximativ 200 de volume de cărţi pentru biblioteca din şcoală generală din comunitatea de romi. Cărţile vor putea fi citite atât de elevii mai mari, cât şi de cei mai mici, din grădiniţă sau clasele 0. Tinerii au organizat şi aici un colţ de cultură al etniei rome în incinta şcolii. Tinerii îşi doresc ca a lor comunitate să devină cât mai prietenoasă şi în timp să o transforme într-un loc cu oameni mai fericiţi şi uniţi.  În urma implicării grupului de iniţiativă în rezolvarea problemelor din comunitate, ce ţin de educaţie, a fost reactivat postul de mediator şcolar, una dintre membrele grupului de iniţiativă obţinând acest post.

Corbii Mari – Iniţial, tinerii şi-au propus să reabiliteze toaletele din incinta şcolii, din comunitatea de romi. Au întâmpinat refuzul vehement al autorităţilor publice locale, motiv pentru care au redirecţionat această problemă către campania de advocacy. Tinerii au hotărât că vor să militeze pentru o educaţie de calitate în şcoala în care fraţii, surorile şi toţi ceilalţi copii din comunitate învăţă. Într-o primă fază, au adus cele mai frumoase caiete, cărţi şi materiale de educaţie non-formală pentru toţi elevii. Tinerii au organizat un colţ de cultură al etniei rome în incinta şcolii, ce conţine păpuşi de lemn îmbrăcate în port tradiţional şi alte informaţii despre cultura romă, cu scopul de a oferi tuturor celor care vizitează şcoala cât mai multe informaţii despre persoanele de etnie romă, luând în considerare faptul că majoritatea elevilor din şcoală sunt de etnie romă. Tinerii au reuşit să convingă 20 de părinţi să se unească şi să găsească resorturile necesare pentru a putea înainta către o serie de instituţii de specialitate o scrisoare prin care solicită atenţia, verificarea şi găsirea de soluţii pentru a repara toaletele din incinta şcolii, astfel încât copiii să poată învăţa într-un mediu sănătos şi sigur.

Ludeşti – Iniţial, tinerii şi-au propus să ajute o familie nevoiaşă din comunitate, căreia i-a ars casa într-un incendiu. Având în vedere faptul că scopul proiectului nu viza rezolvarea unei problme particulare cu care se confrunta o singură familie din comunitate, tinerii au fost încurajaţi să încerce să rezolve o altă problemă din cele identificate. Astfel, tinerii s-au orientat către amenajarea unui teren de fotbal.  Aceştia consideră că în afară de munca în străinătate, fotbalul este activitatea care reuşeşte să îi aducă aproape, să discute lucruri ce ţin de bunul mers al comunităţii şi să lege prietenii. În primă fază au decis să construiască un teren de fotbal, care să fie mult mai aproape de comunitate, însă primăria nu a putut obţine avizele necesare. Astfel, având în vederea situaţia mai sus menţionată, tinerii alături de reprezentanţii primăriei şi ai şcolii generale, au decis că cea mai potrivită locaţie pentru amenajarea parcului este curtea şcolii generale. Astfel, au fost achiziţionate plase pentru poartă, mingi de fotbal, tricouri pentru două echipe şi două bănci pentru spectatori, iar parte din membrii comunităţii, sprijiniţi de primărie, s-au oferit să amenajeze terenul (nivelat, vopsit, achiziţionat gazon sintetic). Începând cu 2016, Primăria Ludeşti şi-a asumat că va continua demersurile pentru a construi un nou teren de fotbal mult mai aproape de comunitatea de romi, tinerii din grupul de iniţiativă fiind solicitaţi drept consultanţi.

 subsol

Postat în Poveşti din comunitate

Aflaţi mai multe despre ce, cum şi câte au reuşit tinerii să schimbe în fiecare comunitate! – Judeţul Buzău

antet

 

Buzău – În prima fază tinerii din grupul de iniţiativă au decis să amenajeze un parc în  cartierul Simileasca. Astfel, au contactat primăria Buzău. Reprezentanţii APL le-au comunicat faptul că nu dispun de fondurile necesare pentru a demara o astfel de investiţie, acelaşi răspuns fiind invocat ş în cazul celorlalte probleme identificate de tinerii.  Având în vedere aceste lucruri, aceştia au decis să realizeze o revistă care să prezinte poveştile de viaţă a zece persoane de etnie romă care au reuşit în viaţă prin intermediul educaţiei, urmând să distribuie revista în şcoala generală din cartierul Simileasca (unde există un număr semnificativ de persoane de etnie romă) şi în centrul oraşului. Tinerii s-au lovit pe de o parte de refuzul mai multor persoane de a-şi face publică povestea de viaţă şi în special apartenenţa la etnia romă, temându-se de gradul ridicat de discriminare din oraşul lor. Pe de altă parte, s-au lovit de refuzul primăriei de a le da acordul de distribuire a revistei în centrul oraşului. Luând în considerare aceste motive, tinerii au considerat că ar putea continua să promoveze educaţia ca metodă de reuşită în viaţă prin achiziţionarea de materiale educaţionale şi rechizite pentru elevii clasei pregătitoare din cartierul Simileasca, urmând ca şi după terminarea proiectului tinerii să organizeze întâlniri cu elevii pentru a-i ajuta la teme şi pentru a-i îndruma în parcursul lor educaţional.

Cândeşti – Tinerii din grupul de iniţiativă şi-au dorit să repare pompa de apă din curtea şcolii generale. Au renunţat la această idee în momentul în care au solicitat ajutorul primăriei, iar aceasta a promis că se ocupa de rezolvarea problemei. Tinerii au anunţat atât reprezentanţii primăriei, cât şi reprezentanţii şcolii că sunt dispuşi să ofere ajutor fizic şi tehnic, atunci când va fi cazul. De asemenea, în urma discuţiilor pe care le-au avut cu reprezentanţii autorităţilor publice locale cu privire la amplasarea unui semafor, aceştia au fost informaţi că această acţiune nu poate fi realizată, invocând anumite aspecte legislative. Astfel, tinerii au decis să obţină sprijinul comunităţii în vederea amplasării limitatoarelor de viteză în apropierea şcolii. Între timp, tinerii au hotărât să completeze numărul de volume de cărţi din cadrul bibliotecii din şcoală. La momentul acela, şcoala nu mai beneficiase de manuale, cărţi sau materiale educaţionale noi de cel puţin zece ani. Tinerii i-au îndemnat pe elevi să descopere alături de ei noile volume de cărţi şi să organizeze împreună concursuri de citire şi povestire. De asemenea, tinerii au organizat un colţ de cultură al etniei rome, ce conţine păpuşi de lemn îmbrăcate în port tradiţional şi alte informaţii despre cultura romă.

Cilibia –  Tinerii din grupul de iniţiativă au decis că vor să dea un exemplu către ceilalţi copii şi tineri din comună cu privire la respectul pe care trebuie să îl purtăm către ceilalţi, fie ei adulţi, bătrâni sau copii. De aceea, după o serie de discuţii cu reprezentanţii primăriei şi specialişti din domeniu, au decis să amplaseze cinci bănci în staţiile de autobuz din comună. Tinerii consideră că astfel vor învăţa împreună cum să se poarte mai respectuos cu cei din jur şi totodată, vor avea ocazia de a comunica mai mult.

Ciuta – Iniţial, tinerii au identificat ca principală problemă lipsa reţelei de internet în comunitate. Astfel, au avut discuţii cu autoritatea publică locală pentru a acoperi costurile aferente achizionării cablului şi montării acestuia în vederea racordării la reţeaua de internet. Primăria şi-a dat acordul,motiv pentru care tinerii au contactat firmele locale, furnizoare de servicii de internet. În urma discuţiilor pe care le-au avut cu acestea, una dintre ele le-a comunicat faptul că urmează să se extindă în zonă şi că vor asigura şi partea logistică. Având în vedere că celelalte două probleme identificate de tineri (pietruirea străzilor şi reţeaua de apă curentă) reveneau în sarcina autorităţilor publice locale, grupul de iniţiativă a decis să amenajeze un parc de joacă în curtea şcolii, care deserveşte şi grădiniţa. Astfel, tinerii din grupul de iniţiativă sunt de părere că joacă este la fel de importantă ca educaţia, iar că cele două nu se exclud. De asemenea, consideră că şi puţin timp liber la şcoală, însă petrecut împreună cu ceilalţi colegi, poate ajuta la diminuarea gradului de discriminare dintre elevi.

Mihăileşti – Tinerii din Mihăileşti şi-au dorit încă de la începutul proiectului să contribuie la amenajarea unui parc de joacă în interiorul comunităţii de romi. În trecut, a existat în curtea şcolii un astfel de parc, însă jucăriile erau foarte vechi, iar comitetul de părinţi a solicitat desfiinţarea acestuia. Tinerii au obţinut sprijinul Primăriei şi al Şcolii Generale şi astfel au reuşit să contruiască parcul, tot în curtea şcolii.
 

subsol

Postat în Poveşti din comunitate

Băleni, sârbi, romi şi români. Zece tineri şi grupul lor de iniţiativă

 

antet

 

 –         Maria, gata! Trebuie să laşi şi alt copil în leagăn!

–          Haide nenea, încă puţin!

–          Te rog, gata. Dă-te jos… Sentimente vrea şi el în leagăn!

 

„Crede-mă, e mult mai uşor să vorbeşti în faţa unui primar, decât să îi spui unui copil că mai are doar cinci minute de stat în leagăn.”

Când au participat la prima lor şedinţă de consiliu din cadrul primăriei, Florin şi ceilalţi tineri din grupul de iniţiativă au propus construcţia unui nou parc de joacă. Florin povesteşte că au aşteptat cam o oră până să vorbească şi că erau singurele persoane din sală, în afară de consilieri. L-a uimim repeziciunea cu care se luau decizii, iar asta îi dădea încredere că şi ideea lor va fi acceptată. Ţinea discursul scris de acasă, îi tremurau mâinile, dar s-a ridicat şi a început să vorbească. „Prietenii se uitau la mine şi dacă dădeam greş, i-aş fi dezamăgit. Nu mai conta că tremuram tot, m-am ridicat şi am vorbit! Nu mai prezentasem ceva nimănui până atunci! Dar până nu încerci să faci ceva mai mult decât lucrurile la care te pricepi deja, nu vei evolua.”

Tinerii au hotărât ă este timpul să se schimbe ceva în comuna lor. Îşi doreau drumuri noi, materiale noi la şcoală, locuri de joacă, locuri de distracţie, locuri de întâlnire pentru tineri. Au discutat, au dezbătut, s-au certat, s-au împăcat, unii au renunţat, alţii au încercat să conducă.

A rămas la ideea unui parc de joacă pentru toţii copiii din Băleni. Construit chiar şa intersecţia dintre comunitatea de români, comunitatea de sârbi şi cea de romi.

Florin, student la Facultatea de Sport şi voce a tinerilor din grup, spunea că  „Asta mă înfurie cel mai tare. Trebuie să facem ceva. Dacă facem parcul acesta, trebuie să dăm un exemplu oamenilor din comunitate şi copiilor… şi oamenilor de la primărie. De asta ne-am gândit să îl aşezăm la intersecţie. Să aibă toţi acces. Copiii nu ţin de cont de etnie, de religie, de cum sunt îmbrăcaţi. Ei vin să se joace. Împreună! Iar ăsta…. ăsta e exemplul pe care noi cu toţii trebuie să îl vedem!       

La sfârşitul şedinţei au primit din partea primăriei acordul de construcţie. În următoarele zile au primit chiar şi materiale de lucru şi s-au apucat imediat de treabă. Au mers să împrumute unelte de la oamenii de pe stradă şi chiar dacă au  părut neîncrezători, i-au ajutat până la urmă. „Ştii, la început au râs de noi, că suntem tineri, că visăm cu ochii deschişi, că nu o să reuşim…dar ne-au ajutat până la urmă! Le-am spus că suntem tineri şi e rolul nostru să visăm. Au râs iar, dar după câteva zile au început să construiască un foişor lângă parcul nostru. A fost mişto să îi văd cum s-au schimbat.”

Acum, cei zece tineri vor acum mai mult: o organizaţie de tineret chiar la ei în comună. Vor să continue să muncească împreună.  Singurul lucru care îi amuză şi în acelaşi timp îi pune în încurcătură este că în fiecare zi trebuie să stea în faţa parcului şi să medieze conflictele dintre copii.

 

 

subsol

Postat în Poveşti din comunitate

Incendiu si fotbal. Povestea lui Adrian Curea

antet

 

 

 

 

Vânzător de brăţări de scoici pe o plaja din Italia, fotbalist, constructor , tată, expert în primăria Ludeşti şi voce a tinerilor.

l-am cunoscut la o întâlnire cu reprezentanţii primăriei din comuna Ludeşti, judeţul Dâmboviţa.  Avea o cămaşă apretată şi cravată aşezată cam stângaci. A plecat după prima jumătate de oră ţinând în mână o sacoşă de plastic burduşită cu haine. Ne-a spus că îl găsim la Potocelu, spre marginea Ludeştiului, unde locuiesc cei mai mulţi romi.

Am mers spre Potolocelu şi am întrebat de el. Oamenii din stradă ne-au spus că este spre pădure, la familia care a rămas fără casă din cauza unui incendiu. Adrian, îmbrăcat într-o salopetă,  muncea cot la cot cu alţi oameni din comunitate. Bărbaţi, femei, tineri şi câţiva copii cărau apă, învârteau nisip într-o roabă, aşezau bucăţi de cărămidă şi măsurau geamuri.  A coborât de pe o scară şi ne-a invitat în curte. „Am mers la primărie, la primar, la contabilă, la oamenii din consiliu. Apoi, am mers la cele trei biserici adventiste din comunitate, apoi la biserica ortodoxă, apoi am mers din casă în casă. Am adunat toţi tinerii din comunitate să vină să ajute. Cred că în ultima lună am stat mai mult cu familia asta, decât cu copiii mei. Dar uite că reuşim. Nu e perfect, nu e mult, dar măcar am pornit de undeva. Şi până la urmă, cred că i-am bătut la cap atât de mult, încât familia asta a devenit dragă tuturor. Toţi pe care îi vezi aici au contribuit cu ceva. Că am adus de acasă materiale, haine, mâncare…că am venit să ajutăm cu muncă…toţi am făcut câte ceva! Am mers chiar şi la şcoală să îi înscriem din nou pe copiii!  Dacă nu au mai avut nici haine, nici încălțăminte, lumină, apă… cum să se mai ducă la şcoală?”.

Am revenit după un timp. Urma să jucăm fotbal la un campionat între tinerii din Potocelu, Ludeşti şi alte două comunităţi din Dâmboviţa. Înainte, Adrian a ţinut să ne arate casă familiei la care a muncit pe timpul verii. Ne spunea ca un copil bucuros că au reuşit să construiască trei camere, o baie şi o bucătărie. „Toate sunt mobilate la modă! Am primit ajutor din partea unei firme din afară, nici nu mai ştiu cât mi-a luat să îi conving! Au apă, căldură! Din păcate, nu au încă curent electric în toată casa. E greşeală mea, am plecat vreo două luni din ţară şi lucrurile nu au mai mers cum trebuia. Unde mai pui că unii au furat sacii cu ciment daţi de primărie, primarul s-a supărat şi nu a vrut să ne mai ajute. Şi pe bună dreptate…”

Îl întreb unde a plecat şi spune simplu, „la muncă”.  „Ştii, două luni pe an plec în afară şi muncesc. Fac asta de vreo cinci ani, înainte să înceapă şcoala. Merg în Italia şi vând brăţări din alea de scotch, pe o plajă. Nu îmi e ruşine să recunosc pentru că aşa reuşesc să îmi ajut familia. Am doi copii şi nu e tocmai uşor. Eu şi soţia mea nu avem cine ştie ce salarii şi trebuie să ne descurcăm.”

Pe terenul de fotbal ne aşteptau deja treizeci de tineri. Adrian priveşte spre ei şi spre muntele din spatele terenului, apoi mă ia de braţ. „Ludeştiul meu frumos! Aici e toata viaţa mea. Oriunde am fost în lumea asta, tot acasă e cel mai bine. Păcat că majoritatea tinerilor trebuie să muncim şi prin alte părţi.  Dar toţi ne întoarcem acasă şi încercăm să schimbăm  comunitatea în mai bine.

Pfui, ce mă oftic! Cei mai buni la fotbal sunt plecaţi acum! Eh,  hai să vedem ce reuşim şi azi!

 

subsol

Postat în Poveşti din comunitate